Etichetă: pregătire pentru sărbătoarea Paștelui

Eu, Domnul, cercetez inima şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. (Ieremia 17:10)

Ne putem da seama cu ușurință că, în lumea noastră, avem o dorință puternică de a încerca să realizăm ceva, indiferent că este vorba de a face ceva semnificativ pentru altcineva, sau pentru societate, sau să construim o casă, sau să scriem o carte, sau să câștigăm un premiu. Când începem să fim prea impresionați de rezultatele noastre, ajungem la concluzia greșită că viața este o imensă tabelă unde ne ținem scorul și adunăm puncte pentru a ne măsura valoarea. Înainte să ne dăm seama, ne-am vândut sufletul altora care ne țin scorul. Nu doar că suntem din lume, ci suntem și ai lumii. Devenim ceea ce face lumea din noi. Suntem inteligenți pentru că cineva ne dă note mari. Suntem de folos pentru că cineva ne spune „mulțumesc”. Suntem plăcuți pentru că cineva ne place. Suntem importanți pentru că cineva ne consideră indispensabili. Pe scurt, suntem valoroși pentru că avem succes.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #15”

Compasiunea ne cere să mergem acolo unde există răni, să intrăm în locuri ale durerii, să împărtășim frângerea, teama, confuzia și neliniștea. Compasiunea ne cere să plângem cu cei îndurerați și cu cei înlăcrimați, să jelim cu cei singuri. Compasiunea ne cere să fim slabi alături de cei slabi, vulnerabili cu cei vulnerabili. Compasiunea înseamnă să ne cufundăm în adâncurile condiției umane. Nu este de mirare că compasiunea, „a suferi împreună cu”, întâmpină atâta rezistență din partea noastră. Suntem înclinați să protestăm: „Aceasta este autoflagerare, este un interes morbid față de durere și o dorință bolnavă”. Trebuie să conștientizăm că noi suntem ființe care fug de durere, iar compasiunea nu este răspunsul nostru firesc.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #12”

Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în† care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5)

Când frângem pâinea împreună, facem de cunoscut, unul pentru celălalt, adevărata poveste a vieții lui Hristos și a viețuirii noastre în El. Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a oferit-o prietenilor Săi. A făcut astfel și când a văzut o gloată înfometată și a simțit compasiune pentru ei; a făcut astfel și în seara de dinaintea patimilor Sale, când a dorit să-Și ia rămas bun; a făcut astfel și când a dorit să Se reveleze celor doi ucenici pe drumul către Emmaus. Și de atunci, creștinii au făcut astfel în amintirea Lui.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #11”

Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. (Matei 5:23-24)

Meditând la dorința lui Dumnezeu de a ne oferi iertare, revelată în psalmul 103, „cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi”, suntem atinși de răbdarea lui Dumnezeu de a ne ierta din nou și din nou. Dacă mă întorc la Dumnezeu cu o inimă plină de pocăință după ce am păcătuit, Dumnezeu este acolo să mă ia în brațele Sale și să îmi dea un nou început. „Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.”

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #10”