Un strop de viață în preajma Paștelui #14


„Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20:26)

Marele mister al milostivirii lui Dumnezeu este că, în compasiunea Sa, luând chip de rob, El Se revelează ca Dumnezeu. A lua chip de rob nu este o excepție de la a fi Dumnezeu. Golirea de Sine și smerenia nu sunt un un pas în afara naturii Sale. Existența Sa divină nu a fost întreruptă de moartea Sa pe cruce. Dimpotrivă, în Hristosul cel smerit Îl întâlnim pe Dumnezeu, vedem cum este Dumnezeu cu adevărat, Îi vedem adevărata divinitate.

Slujirea Lui nu Îl desfigurează, nu Îl face ceva străin de El însuși; El nu acționează împotriva sau în ciuda Sinelui Său divin. Dimpotrivă, în felul acesta decide Dumnezeu să ni Se arate ca Dumnezeu. Așadar putem spune că această coborâre pe care o vedem în Isus Hristos nu este o mișcare în afara lui Dumnezeu, ci o mișcare către El așa cum este El cu adevărat.

Slujirea nu are sens până nu căpătăm un nou nivel de înțelegere și o vedem ca mod de a-L întâlni pe Dumnezeu Însuși. Nu trebuie să ne dorim să fim umiliți și persecutați decât dacă Îl vedem pe Dumnezeu în acea umilință și persecuție. Atunci când Îl vedem pe Dumnezeu ca sursă unică a mângâierii și consolării, compasiunea devine mult mai mult decât a face bine unor oameni năpăstuiți. Slujirea nu este încercarea de a ne înconjura cu cât mai multă durere posibilă, ci dimpotrivă, un mod de viață plin de bucurie în care ochii ne sunt deschiși către arătarea adevăratului Dumnezeu, care a ales o viață de slujire pentru a ni Se face cunoscut. Cei săraci sunt numiți fericiți nu pentru că sărăcia este bună, ci pentru că a lor este Împărăția cerurilor; cei ce plâng sunt numiți fericiți nu pentru că jelirea este bună în sine, ci pentru că vor fi mângâiați.

Iată un adevăr spiritual profund: slujirea nu se reduce la dorința de a aduce o schimbare în bine în viața unui om sau a societății, ci este o expresie a căutării după Dumnezeu. Cei ce trăiesc această viață de slujire cu bucurie nu caută durerea și suferința de dragul lor, ci Îl caută pe Dumnezeul a cărui dragoste au simțit-o în viețile lor.


Meditații pentru perioada Postului Paștelui, din cartea lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un gând despre „Un strop de viață în preajma Paștelui #14”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s