Compasiunea ne cere să mergem acolo unde există răni, să intrăm în locuri ale durerii, să împărtășim frângerea, teama, confuzia și neliniștea. Compasiunea ne cere să plângem cu cei îndurerați și cu cei înlăcrimați, să jelim cu cei singuri. Compasiunea ne cere să fim slabi alături de cei slabi, vulnerabili cu cei vulnerabili. Compasiunea înseamnă să ne cufundăm în adâncurile condiției umane. Nu este de mirare că compasiunea, „a suferi împreună cu”, întâmpină atâta rezistență din partea noastră. Suntem înclinați să protestăm: „Aceasta este autoflagerare, este un interes morbid față de durere și o dorință bolnavă”. Trebuie să conștientizăm că noi suntem ființe care fug de durere, iar compasiunea nu este răspunsul nostru firesc.
Isus ne poruncește „Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”. Este o poruncă de a participa la Dragostea lui Dumnezeu Însuși. Este misterul vieții creștine: a demasca iluzia personalității noastre competitive și de a primi o nouă identitate care nu depinde de ceea ce putem obține. Acest sine nou reprezintă participarea noastră în viața divină în și prin Hristos. Isus vrea ca noi să-I aparținem lui Dumnezeu; El vrea ca noi să fim copii ai lui Dumnezeu așa cum El este Fiul lui Dumnezeu. El vrea ca noi să renunțăm la viața noastră veche.
Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. (Galateni 2:20)
Acest nou sine, al lui Isus Hristos, face posibil ca noi să avem compasiune așa cum Tatăl nostru are compasiune. Prin uniunea cu El, suntem scoși din competitivitatea noastră unul cu celălalt și aduși într-o plinătate divină. Împărtășind această plinătate, putem intra într-o nouă relație, plină de compasiune, unul cu celălalt. Acceptând noua noastră identitate, primită de la Dătătorul Vieții, putem fi unul cu celălalt fără distanță sau frică. Această nouă identitate, eliberată de invidie sau dorință de putere, ne permite să pășim, pe deplin și necondiționat, în suferințele altora, să îi vindecăm pe cei bolnavi, să chemăm la viață pe cei morți. Această compasiune divină nu este una contrafăcută. omenească, ci este expresia unui nou mod de viață în care comparația, competiția și rivalitatea sunt lăsate în urmă.
O Doamne Isuse,
Cel ce ai venit la noi
pentru a arăta milostivirea dragostei Tatălui Tău,
fă-ți poporul să cunoască această dragoste
cu inima, mintea și sufletul lui.
Iar față de mine, păcătosul ce se poticnește,
arată-Ți mila.
Meditații pentru perioada Postului Paștelui, din cartea lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”.
CARTEA E O VIAȚĂ 