Un strop de viață #903


Nu putem beneficia cu ușurință de maturitatea spirituală. Pentru început, creștinismul poate părea un amalgam îmbătător de libertate, de bucurie, de exuberanță și de noi descoperiri. Păcatele care ne-au înrobit atât de mult timp se dezlipesc de noi relativ cu eforturi minime. Studiul biblic ne îmbogățește permanent. Expresia „pasiunea spirituală” este binecunoscută și duhovnicii spirituali au scris multe despre ea. Pasiunea spirituală are tendința de a reduce totul la sine. Se pare că totul se reduce la Dumnezeu, dar, în realitate, preocuparea principală a noilor credincioși este modul cum decurge lupta lor împotriva păcatelor și cultivarea noii bucurii pe care au descoperit-o și a aprofundării relației lor cu Dumnezeu. Sunt entuziasmați de ce poate face creștinismul pentru ei.

Apoi Dumnezeu ne cere să renunțăm la această pasiune și să trecem la un nivel superior, cel al unei prietenii mature cu El. Într-o prietenie adevărată, nu se mai reduce totul „la mine”. Devenim parteneri și începem să lucrăm împreună cu Dumnezeu la consolidarea Împărăției Sale. Mai întâi, aceasta înseamnă să fim „încercați prin foc”, iar, în al doilea rând, să creștem în domenii în care nu avem înclinația naturală de a crește.

Această creștere poate fi dureroasă pentru noi, dar este necesară dacă dorim să devenim oamenii pe care îi poate folosi Dumnezeu. În loc să ne mai preocupe răspunsurile la rugăciunile făcute pentru noi, maturitatea spirituală ne face să tânjim ca să devenim mai credincioși, mai asemănători cu Cristos și mai preocupați de ceilalți. Este un proces dureros, o moarte spirituală reală pe care unii au descris-o ca fiind „naștere din nou” din nou, cu excepția faptului că nu reprezintă niciodată un eveniment singular în viață.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #503


Trebuie să ne punem în genunchi, cu Biblia deschisă în față, și să îngăduim Duhului Sfânt să ne frângă inima și să creeze o pasiune pentru Hristos cum n-am mai avut niciodată. Trebuie să cerem așa o pasiune încât atracția lucrurilor acestei lumi să înceapă să pălească pentru noi. Pasiunea pentru Hristos ne va face capabili să ne ridicăm deasupra mediului nostru cultural și să ne uităm la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre.

A.W. Tozer, Pregătire pentru revenirea lui Isus

Un strop de viață #396


Urmăriţi dragostea (1 Corinteni 14:1)

Hotărârile sunt bune. Sunt biblice: „ca Dumnezeu să împlinească în voi orice dorinţă de bunătate” (2 Tesaloniceni 1:11). Şi cred că a lua hotărâri de Anul Nou este o idee foarte bună. Un an este definit ca un interval de timp destul de lung încât să putem face un progres în ce priveşte lucrurile dificile şi destul de scurt pentru a ne da imbolduri în a merge înainte.

O hotărâre nu este o intenţie vagă, precum „în unele din aceste zile, voi face curat în garaj” sau „voi citi Biblia pe parcursul acestui an”, dar fără un plan de acţiune. Hotărârile sunt intenţii strategice. Nu doar speri că se va întâmpla, ci vei face ca acel lucru să se întâmple.

Fie ca dragostea să fie ţelul tău

Hotărârile pot să-şi aibă rădăcinile în ambiţiile noastre egoiste sau în dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să le gândim cu atenţie. Astfel, pe măsură ce ne facem planurile pentru 2016, Dumnezeu vrea ca toate să servească un singur scop: „urmăriţi dragostea” (1 Corinteni 14:1)

„A urmări” este un cuvânt care are un scop. Verbul în greacă are intensitate. Înseamnă „caută cu înverşunare”, ca un alergător într-o cursă ce doreşte cu înverşunare să câştige premiul.

Traducerea RSV (Biblia Standard Revizuită) este mai clară: „Fă din dragoste ţelul tău”. Dă senzaţia de focalizare asupra unui singur lucru.

Acest lucru este scris de Pavel, fost persecutor, care a devenit persecutat. Ce ne spune nouă de fapt este că ar trebui să urmărim dragostea cu nu mai puţină pasiune şi hotărâre faţă de cum i-a persecutat el pe creştini în Damasc – doar că ţelul nostru nu este acela de a opri dragostea, ci de a o dezlănţui şi de a fi cuprinsă de ea, sau, mai curând, de El. (1 Ioan 4:8)

John Piper, Your Most Courageous Resolution

Un strop de viaţă #50


În tot ce faci, să ai pasiunea centrată pe Dumnezeu, pasiunea care-L înalţă pe Cristos, pasiunea hrănită de Biblie, şi să găseşti modalităţi de a o exprima, de a trăi pentru ea şi de a muri pentru ea. Aşa vei lăsa în urma ta ceva durabil. Nu-ţi vei irosi viaţa.

Fiindcă toate lucrurile de care te bucuri în Cristos – în calitate de creştin, ca persoană care crede în Cristos – se datorează morţii lui Cristos. Şi întreaga ta bucurie în orice lucru ar trebui să fie deci o bucurie în crucea prin care ţi-au fost cumpărate toate binecuvântările, cu preţul morţii Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa

Un strop de viaţă #46


Dacă singura noastră pasiune, pasiunea care le include pe toate este de a-L proslăvi pe Hristos în viaţă şi în moarte, şi dacă viaţa care-L măreşte pe El cel mai mult este viaţa marcată de dragoste jertfitoare, atunci viaţa noastră este un risc, şi riscul este bun. Să fugi de acest risc înseamnă să-ţi iroseşti viaţa.

Ipocrizia tragică este că vraja siguranţei ne face în fiecare zi să riscăm în ceea ce ne priveşte, şi ne paralizează în acelaşi timp de la a risca pentru alţii pe drumul Calvarului dragostei.

Este bine să rişti pentru cauza lui Dumnezeu.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa