Un strop de viață #584


Creștinii ar trebui să se aștepte să întâlnească necreștini care sunt mai buni și mai înțelepți decât ei. De ce? Credincioșii creștini nu sunt acceptați de Dumnezeu pe baza realizărilor lor morale, a înțelepciunii ori a virtuților lor, ci în temeiul a ceea ce a făcut Hristos în locul lor. Cele mai multe religii și filozofii susțin că statutul spiritual al omului depinde de realizările lui religioase. Aceasta, în mod natural, îi face pe adepții lor să se considere superiori celor care nu împărtășesc credința și care nu fac faptele pe care le fac ei. Evanghelia creștină, în orice caz, nu ar trebui să aibă un astfel de efect.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #582


Creștinismul nu doar că îi face pe adepții lui să fie convinși că oamenii care îmbrățișează alte credințe dețin capacitatea de a face binele și de a raționa cu înțelepciune, ci și să admită că mulți dintre aceștia pot duce o viață superioară din punct de vedere moral propriei lor vieți. Cei mai mulți din cultura noastră au convingerea că, dacă există un Dumnezeu, ne putem relaționa la El, și dacă ducem o viață bună, ajungem în rai. Să numim această concepție „îndreptare morală”. Creștinismul însă ne învață exact opusul. Potrivit înțelegerii creștine, Isus nu ne spune cum să trăim, astfel încât să ne câștigăm mântuirea. El vine să ne ierte și să ne mântuiască prin viața și moartea Sa în locul nostru. Harul lui Dumnezeu nu vine spre oamenii care îi depășesc pe alții din punct de vedere al moralității, ci spre cei care-și recunosc eșecul de a face fapte bune, precum și nevoia pe care o au de un Mântuitor.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #580


Creștinismul oferă o bază solidă pentru acordarea de respect oamenilor care îmbrățișează alte credințe. Isus le spunea celor ce-L urmau că societatea păgână în mijlocul căreia aceștia trăiau nu aveau cum să remarce faptele lor bune (Matei 5:16, 1 Petru 2:12). De aici se deduce că există o întretăiere între valorile creștine și cele ale oricărei alte culturi și religii. De ce există această întretăiere? Creștinii afirmă că toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu, deținând capacitatea de a face binele și de a raționa cu înțelepciune. Prin urmare doctrina biblică a chipului universal al lui Dumnezeu le dă creștinilor convingerea că necreștinii pot fi mai buni decât i-ar putea face oricare religie ai cărei adepți aceștia sunt. De asemenea, ținând cont de doctrina biblică a păcatului universal, creștinii se pot aștepta ca trăirea fraților lor să nu se ridice la nivelul credinței lor. În felul acesta, există un climat favorabil respectului reciproc și cooperării.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

„Poate omul să trăiască fără Dumnezeu?“ de Ravi Zacharias


În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți. Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.

Astăzi vom decoperi o carte care ne va provoca din punct de vedere intelectual, o carte care ne face să ne gândim mai mult la ceea ce credem şi la motivele pentru care credem.

Este vorba despre o carte a cunoscutului scriitor şi vorbitor apologet american, Ravi Zacharias care ne lansează o întrebare încă din titlu: Poate omul să trăiască fără Dumnezeu? Continuă lectura „„Poate omul să trăiască fără Dumnezeu?“ de Ravi Zacharias”

Un strop de viaţă #68


Negarea existenţei lui Dumnezeu ne conduce la concluzii absurde astfel că, în cele din urmă, lumea amorală a scepticului care nu poate explica binele este mai rea decât lumea teistului ce are o explicaţie pentru rău. (…) Diferenţa dintre cineva care îşi spune creştin şi se dedă la crimă sau masacru şi un ateu care face acelaşi lucru e că creştinul, prin acţiunea sa, îşi violează propria credinţă, în timp ce acţiunea ateului este consecinţa legitimă a credinţei sale.

Ravi Zacharias, Sfârşitul raţiunii