Un strop de viață #919


De ce le-a dat Dumnezeu oamenilor liberă voință? Pentru că libera voință – deși face ca răul să fie posibil – este și ceea ce dă valoare dragostei, binelui și bucuriei. O lume de automate – de creaturi care funcționează ca mașinile – nici n-ar fi meritat să fie creată. Fericirea pe care Dumnezeu o hărăzește creaturii Sale celei mai evoluate este fericirea de a fi de bunăvoie unită cu El și cu semenii săi într-o deplinătate a iubirii și încântării (…). Și pentru asta, creaturile Domnului trebuie să fie libere. Desigur că Dumnezeu știa ce s-ar întâmpla dacă oamenii și-ar folosi greșit libertatea: a crezut, se pare, că riscul merita să fie acceptat. Poate că ne simțim înclinați să nu fim de acord cu El. Dar există o problemă în a nu fi de acord cu Dumnezeu. El este sursa din care vine toată puterea noastră de a judeca; nu se poate ca tu să ai dreptate și El nu, după cum un pârâu nu poate urca mai sus de izvorul său. Când pledezi împotriva Lui, pledezi chiar împotriva puterii care te face capabil să pledezi; este ca și cum ai tăia creanga pe care stai. Dacă Dumnezeu consideră că această stare de război în univers este prețul pe care-l merită libera voință – dată unei lumi vii în care creaturile pot face cu adevărat binele sau răul, astfel încât se pot întâmpla lucruri cu adevărat importante, iar nu unei lumi de jucărie care se mișcă doar dacă trage El sforile – atunci putem fi convinși că merită să plătim acest preț.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu

Un strop de viață #918


Cel mai periculos lucru pe care-l poți face este să iei drept bun oricare impuls al firii tale și să-l consideri ca pe ceva care trebuie urmat cu orice preț. Oricare dintre impulsurile noastre ne poate transforma în demoni dacă-l luăm drept un sfetnic absolut. Ai putea să te gândești că dragostea pentru oameni în general este un impuls corect, dar nu este așa. Dacă lași deoparte dreptatea, te vei trezi că nesocotești înțelegerile, că falsifici dovezile la judecată „în folosul omenirii” și că devii în cele din urmă un om crud și perfid.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu

Un strop de viață #584


Creștinii ar trebui să se aștepte să întâlnească necreștini care sunt mai buni și mai înțelepți decât ei. De ce? Credincioșii creștini nu sunt acceptați de Dumnezeu pe baza realizărilor lor morale, a înțelepciunii ori a virtuților lor, ci în temeiul a ceea ce a făcut Hristos în locul lor. Cele mai multe religii și filozofii susțin că statutul spiritual al omului depinde de realizările lui religioase. Aceasta, în mod natural, îi face pe adepții lor să se considere superiori celor care nu împărtășesc credința și care nu fac faptele pe care le fac ei. Evanghelia creștină, în orice caz, nu ar trebui să aibă un astfel de efect.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului