Un strop de viaţă #432


În ziua de după Miercurea Cenuşii, Oamenii Crucii se pocăiesc de o dragoste şi de o viaţă care îi fac să facă mai puţin decât să-şi iubească duşmanii şi să se roage pentru cei care îi persecută.

Noi, Oamenii Crucii ne pocăim pentru faptul că nu ne iubim vecinii de alături zilnic, necurmat, în mod extravagant, deşi continuăm să spunem că vrem să schimbăm lumea şi ne pocăim de ură, evitare şi teama de suferinţă, deşi spunem că vrem să fim găsiţi vrednici de a suferi pentru crucea lui Hristos.

Oamenii Crucii se pocăiesc pentru faptul că îşi iubesc mai mult agendele – în loc să-şi întrerupă programele pentru că-L iubesc mai mult pe Isus.

Iartă-ne pentru lipsa noastră de rugăciune, pentru că la însăşi rădăcina lipsei noastre de creştere este aproape întotdeauna o lipsă de rugăciune.

Ne pocăim, Doamne, pentru faptul că te iubim atât de puţin pentru că ne iubim pe noi prea mult.

Ann Voskamp, when you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey”

Un strop de viaţă #105


Isus le porunceşte ucenicilor să îşi iubească fraţii. Ucenicul nu trebuie să ştie ce este mânia, fiindcă astfel se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a fratelui. Acel cuvânt care ne scapă în grabă, căruia nu-i dăm importanţă, dovedeşte că nu-l respectăm pe aproapele nostru, că ne ridicăm deasupra lui şi deci preţuim viaţa noastră mai presus de a lui.

Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei

Un strop de viaţă #94


Extraordinarul este existenţa celor numiţi fericiţi, a ucenicilor; este lumina care străluceşte, cetatea aşezată pe munte; este calea lepădării de sine, a iubirii desăvârşite, a purităţii depline, a sincerităţii absolute şi a renunţării la violenţă. Înseamnă dragostea neîmpărţită faţă de duşman, dragostea faţă de cel care nu iubeşte pe nimeni şi pe care nimeni nu-l iubeşte; dragostea faţă de duşmanul religios, politic şi personal. În toate acestea este drumul care şi-a aflat împlinirea la crucea lui Isus Hristos. Lucrul deosebit al creştinului este crucea, care îl face să transceandă lumea şi care-i aduce astfel biruinţa asupra lumii.

Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei