Etichetă: închinare

Un strop de viață #661


Putem progresa mai mult din punct de vedere spiritual într-o singură clipă de liniște, rămași fără grai în copleșitoarea Prezență a lui Dumnezeu, decât în ani de zile de studiu și-atât. Atâta timp cât puterile minții noastre se află la cârmă, vălul naturii se află în permanență între noi și fața lui Dumnezeu. Doar atunci când mult-lăudata noastră înțelepciune este înfruntată și înfrântă printr-o întâlnire cu Omnisciența, lăsându-ne fără suflare, doar atunci ni se permite să cunoaștem cu adevărat. Când stăm întinși cu fața la pământ, lipsiți de cuvinte, sufletul primește o cunoaștere divină, ca o străfulgerare de lumină pe un film sensibil. Expunerea poate fi foarte scurtă, însă rezultatele sunt permanente.

A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă

„Asemenea lui Isus” de Max Lucado


asemenea-lui-isusCe s-ar întâmpla dacă Isus ţi-ar lua locul într-o zi? Cum ar fi comportamentul tău?Ai mai face ce ţi-ai propus să faci în următoarele 24 de ore? Fă o pauză şi gândeşte-te puţin la programul tău. Dacă Isus ar prelua controlul inimii tale, s-ar schimba oare ceva?

Acestea sunt întrebările pe care le lansează Max Lucado în cartea sa, Asemenea lui Isus.

Dumnezeu vrea să gândim şi să acţionăm asemenea lui Isus Hristos, spune el pe baza cuvintelor Scripturii rostite şi de apostolul Pavel în Epistola sa către Efeseni 4:23-24: Să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

Dumnezeu te iubeşte exact aşa cum eşti, însă refuză să te lase aşa. El vrea să devii asemenea lui Isus, spune autorul. Cum putem deveni mai asemănători cu Isus? În această carte Max Lucado prezintă câteva dintre atributele inimii lui Isus pe care suntem chemaţi să le dobândim şi noi. Continuă lectura „„Asemenea lui Isus” de Max Lucado”

În așteptarea Darului #15


Nu mă voi lăsa îngenuncheat de presiuni în această perioadă de Advent. Voi îngenunchea doar înaintea Ta, Doamne. Ceea ce mă scufundă este pendularea între dumnezei. Pendularea între dumnezeii lucrurilor şi Dumnezeul tuturor lucrurilor mă face să eşuez şi să mă înec fără zgomot în toate.

Isus, Darul, vine să-mi dea gratuit prin patimile Sale, ceea ce orice alt dumnezeu mă forţează să obţin prin eforturile mele.

Un strop de viaţă #518


Matei 4:8-10

Prin har, astăzi voi posti de la idolii care-mi creează dependenţă, care mă atrag de la a-L adora doar pe Hristos. Astăzi Îi voi mulţumi lui Hristos, Îl voi adora pe Hristos, Îl voi binecuvânta pe Hristos cu închinarea mea, pentru că închinarea înseamnă să-I dai lui Dumnezeu înapoi ceea ce El a insuflat în noi. Ne pocăim cu sinceritate de idolii noştri pentru că ei sunt piatra de căpătâi a fiecărui păcat al nostru, şi dacă noi nu ne vom distruge idolii, ne vor distruge ei pe noi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 38

Un strop de viaţă #416


În sfârşit, expresia revărsare continuă se remarcă în mod special… aceste două cuvinte sunt singurii descriptori la care mă pot gândi şi care includ atât lucrarea lui Dumnezeu, cât şi pe cea a omului, şi împreună fac trimitere la un concept biblic complet despre închinare…. Din punct de vedere spiritual, continuitatea este esenţa. Dumnezeu este continuu şi neschimbător: EU SUNT CEL CE SUNT; Cuvântul Lui este veşnic; Isus Cristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Astfel, dincolo de materialitate şi vremelnicia noastră, noi am fost creaţi pentru a intra în acel continuu al lui Dumnezeu. […] La sfârşitul tuturor lucrurilor ne stă în faţă o continuitate a vieţii veşnice sau a morţii veşnice.
În ceea ce priveşte termenul de revărsare, am ales acest cuvânt nu doar pentru forţa sa scripturală, ci pentru că el implică dărnicie şi generozitate; când torn ceva, renunţ la acel lucru, îi dau drumul. A picura nu înseamnă a turna, deoarece între stropi există spaţiu. Dar când torn ceva, curgerea însăşi este organică şi consistentă. […] Legat de importanţa scripturală a revărsării, trebuie doar să cauţi în concordanţa biblică şi vei afla când apare explicit sau implicit. Vedem conceptul de «vărsare» în sistemul de jertfe din Vechiul Testament. Îl vedem în sensul larg de dărnicie, de a ne revărsa înspre semeni. Dar mai ales, îl vedem în sacrificiul perfect al lui Cristos – S-a revărsat pe Sine însuşi pe cruce, o dată pentru totdeauna. Probabil că nu este nimic care să descrie mai bine acest lucru decât rezumatul făcut de Pavel: „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape.“ (2 Tim. 4:6)

Harold M. Best, Închinarea neîncetată