Etichetă: imaginaţie

Ce am citit în ianuarie 2020


Așa cum vă spuneam în prima postare a anului, O carte pe lună în 2020, mi-am propus ca anul acesta să parcurg cât mai multe dintre cărțile pe care le am în bibliotecă cumpărate/primite mai demult sau mai recent și să nu mai cumpăr nimic până la Black Friday/ Gaudeamus 2020.

M-am gândit că ar fi interesant și poate, mai motivant pentru mine, să scriu pe blog câte un articol la sfârșitul fiecărei luni, în care să povestesc despre cărțile pe care am reușit să le citesc în luna respectivă. Va fi și un fel de „dare de socoteală”, să vedem dacă mă țin de cuvânt – să nu mai cumpăr cărți, dar și să citesc cât mai multe dintre cărțile pe care le dețin.

Ca să fie clare regulile „jocului”, interdicția mea include doar cărți pentru mine, nu include cărți educative (cu activități) sau cărți pentru Mihai, băiatul meu (deși mi-am impus și aici să-i mai cumpăr doar vreo 2 cărți în apropierea Paștelui și apoi mai multe  abia la Bookfest).

Acestea fiind zise, cu o mică întârziere, iată ce am reușit să citesc în luna ianuarie 2020. Continuă lectura „Ce am citit în ianuarie 2020”

CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM! – Ep.04 – Imaginație și ficțiune


Astăzi vorbim despre imaginație, literatura de ficțiune și modul în care ea ne dezvoltă imaginația ca să apreciem și mai bine pasajele din Biblie pline de imagini parcă scoase dintr-o carte de ficțiune. Dacă credeați că balaurii și ființele cu mai multe capete se găsesc doar în mituri și romane fantasy, înseamnă că încă nu ați citit Biblia cu prea multă atenție, așa că veți descoperi niște lucruri fascinante! Audiție plăcută!

Cartea lui Tony Reinke, AICI. În limba română o găsiți AICI.

Alte cărți pe care le menționăm:

Continuă lectura „CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM! – Ep.04 – Imaginație și ficțiune”

Advent în Narnia #8 – Lucy


Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.

Ieremia 1:6-8

Lucy este cea mai mică dintre frații Pevensie, dar este, de asemenea și iscoada, profetul și înțeleptul familiei. Mai târziu, când ea și frații săi vor deveni regi și regine ai Narniei, ea va fi cunoscută ca Regina Lucy cea Vitează. Lucy este curajoasă nu pentru că este mare, puternică sau dură, ci pentru că este curioasă, încrezătoare și plină de imaginație.

Când Lucy se trezește de cealaltă parte a șifonierului, ea nu fuge înapoi. Ea nici măcar nu-și pune o haină de blană ca să-și țină de cald. Ea își dă seama că Narnia este asemănătoare cu lumea ei, dar în același timp total diferită. Este noapte și sunt copaci acoperiți de zăpadă, deși este o dimineață de primăvară de cealaltă parte a ușii șifonierului. Ea este plină de mirare și pornește în această pădure ciudată să arunce o privire în jur.

Mirarea și încrederea o conduc pe Lucy. Ea i se alătură la ceai domnului Tumnus, un străin neliniștit cu coadă și coarne, ceea ce Peter, Susan sau Edmund probabil că nu ar fi făcut niciodată. Ea îi convinge pe Peter și pe Susan să încerce să-l salveze pe Tumnus după ce el este arestat. Ea este prima care îl vede pe Măcăleandrul care îi conduce pe ea și pe frații ei la Castori.

Au vreo legătură curiozitatea și mirarea cu credința? În Cartea de rugăciuni comune, în rugăciunea de după botez pentru cei proaspăt botezați se cer „o inimă iscoditoare și plină de discernământ… și darul bucuriei și mirării în toate faptele tale”. În Scriptură și în Narnia, acestea sunt clar necesare pentru o viață petrecută urmându-L pe Dumnezeu. Fie ca Lucy să fie o sursă de inspirație pentru tine în această perioadă, pentru curajul ei, pentru sentimentul mirării și pentru disponibilitatea ei de a păși printr-o ușă deschisă.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Un strop de viaţă #247


Copilăria e acea perioadă a vieţii când mirarea este stăpână, când imaginaţia e terenul de joacă unde nu există reguli şi unde copilul deţine rolul principal, neîngrădit de vreun scenariu.

[Însă] umplând imaginaţia cu atâtea posibilităţi, noi ucidem de fapt încântarea pe care fiecare dintre acestea ar trebui să o aducă cu sine. În realitate, noi facem două greşeli când le dăm copiilor atât de multe lucruri încă de la o vârstă foarte timpurie, limitând prin aceasta fiorul fiecărui dar primit. Prima greşeală este presupunerea că un copil ştie să facă faţă abundenţei şi a doua e că plictiseala se vindecă prin accesul la şi mai multe opţiuni.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea