Dacă suntem adevăraţi ucenici ai lui Isus, atunci El trebuie să fie comoara supremă a vieţilor noastre. Isus a murit pentru noi şi a înviat ca să ne dea posibilitatea să-L vedem şi să-L dorim mai presus de orice, cu o bucurie veşnică. Acesta este marele bine pe care Evanghelia trebuie să-l împlinească.
John Piper, Dumnezeu e Evanghelia
Evanghelia nu ar fi vestea bună dacă nu ar arăta gloria lui Cristos pe care noi s-o vedem şi să ne delectăm în ea. Gloria lui Cristos este cea care ne împlineşte sufletele în mod deplin. Noi suntem creaţi pentru Cristos, iar Cristos a murit ca să înlăture orice obstacol care ne împiedică să vedem şi să râvnim comoara cea mai satisfăcătoare din univers – şi anume Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.
John Piper, Dumnezeu e Evanghelia
Principala artă în materie de trăire spirituală este să ştii cum să te porţi cu tine. Trebuie să preiei controlul, să îţi predici, să îţi pui întrebări. Trebuie să te activezi, să te critici, să te condamni, să îţi dai îndemnuri şi să îţi spui: „Nădăjduieşte în Dumnezeu” – în loc de a murmura în felul acesta deprimat şi nefericit, iar apoi trebuie să începi să îţi aduci aminte de Dumnezeu, de cine este Dumnezeu, ce a făcut Dumnezeu şi ce a făgăduit Dumnezeu să facă. Apoi, după ce ai făcut asta, încheie cu următorul lucru important: înfruntă-te pe tine însuţi, înfruntă-i pe alţii, înfruntă-l pe diavol şi întreaga lume şi spune împreună cu psalmistul, în psalmul 42: „Iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”
Martin Lloyd Jones, citat de John Piper în Când nu-L doresc pe Dumnezeu
Există sute de alte lucruri care concurează cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru captarea atenţiei noastre. De aceea, trebuie să ne amintim de avantajele nemărginite şi superioare ale Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa noastră. Citirea, meditarea, memorarea şi studierea Bibliei ne vor oferi în viaţa aceasta şi în cea viitoare mai multă bucurie decât toate lucrurile care ne ademenesc de la Cuvânt. Iată câteva din motivele pentru care valoarea Cuvântului lui Dumnezeu depăşeşte orice lucru de pe acest pământ: Continuă lectura „Un strop de viaţă #145”
Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:13-16)
Deşi respinşi de lume, ucenicii sunt tocmai bunul cel mai preţios, sunt viaţa pământului. Dacă sarea rămâne sare, dacă îşi păstrează puterea de a purifica şi de a da gust, pământul va fi păstrat prin ea.
Suntem lumină prin întreaga noastră viaţă. Ucenicia noastră este un act vizibil, în măsura în care rămânem credincioşi chemării. Faptele bune ale ucenicilor trebuie văzute în această lumină. Ele sunt văzute, iar oamenii dau slavă lui Dumnezeu în consecinţă. Crucea devine vizibilă. Faptele crucii devin vizibile, lipsurile şi renunţarea celor numiţi fericiţi devin vizibile. Dar pentru cruce şi pentru o asemenea comunitate nu mai poate fi slăvit omul, ci numai Dumnezeu.
Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei
CARTEA E O VIAȚĂ 