Marți, 30 octombrie, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu a avut loc lansarea proaspetei cărți ieșite de la tipar chiar ieri, Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii și personajele lor de Ioana Pârvulescu, apărută la Editura Humanitas.
La eveniment au vorbit, alături de autoare, Sever Voinescu, redactor-șef la Dilema Veche și Tania Radu, critic literar.
Pentru că Ioana Pârvulescu este una dintre autoarele mele preferate, ale cărei cărți le-am mai recomandat pe blog, și pentru că tema acestei cărți este rugăciunea, am fost de două ori nerăbdătoare să particip la această lansare și să vă împărtășesc și vouă cum a fost.
Sever Voinescu a fost primul care a luat cuvântul, citindu-și textul compus pentru această ocazie. El a început prin a declara că nu a mai citit de mult o carte de o așa „intensă delicatețe”, scrisă de unul dintre cei mai rafinați cititori pe care îi știe.
Cartea cuprinde fragmente de rugăciuni ale unor scriitori sau ale unor persoanje din operele lor, comentate și puse în contextul vieții și operei autorilor.
Dacă te-ai întrebat vreodată cum să te rogi, cum să-I vorbești lui Dumnezeu, aici vei găsi câteva exemple, mai neortodoxe probabil, dar nu mai puțin autentice, pentru că cel mai bine este ca, atunci când te rogi, să te rogi cu cuvintele tale.
Sever Voinescu a amintit de ceea ce în ortodoxim se numește „rugăciunea inimii”: „Doamne, Dumnezeule, miluiește-mă pe mine, robul tău!”, adăugând că nu e nicio rușine însă să te folosești de rugăciunile altora dacă ele exprimă exact ceea ce simți. Important este să o faci, pentru că, spune el, „în timpul vieții, drumul către Dumnezeu este unul singur: rugăciunea.”
De asemenea, el a remarcat importanța rugăciunii pentru ceilalți și faptul că în această carte există câteva exemple splendide în acest sens.
Ce cerem atunci când ne rugăm? Unii consideră că nu merită să te duci înaintea lui Dumnezeu cu chestiuni triviale, precum note la examen sau câștigul la loto. Sever Voinescu, și cartea însăși, susțin însă că, având în vedere că „rugăciunea este un moment de contact cu sacrul, prilejul (adică motivul de rugăciune) are puțină importanță”.
Care este utilitatea acestei cărți însă pentru cei care nu cred în Dumnezeu? Sever Voinescu i-a îndemnat pe aceștia să se roage pentru cei care le sunt dragi și cred.
În final, el a afirmat că Ioana Pârvulescu a îngrijit această carte în sens sufletesc și că intensitatea despre care vorbea la început se referă la îndemnul irezistibil la rugăciune pe care el l-a perceput în această carte.
Tania Radu, critic literar, a remarcat și ea delicatețea și încărcătura de îndemn, puse însă sub semnul discreției care o caracterizează pe Ioana Pârvulescu. A vorbit despre unicitatea acestei scriitoare în literatura română, care a abordat toate genurile literare sau chiar le-a îmbinat cu succes, având un adevărat dar de povestitor, așa cum reiese și din acest volum.
Ea a apreciat gradul de ingeniozitate în alegerea acestei teme și a remarcat faptul că vom găsi tot felul de rugăciuni: către zei, către ființe, către semeni, către noroc, rugăciuni ale copiilor și invocații.
În final, a luat cuvântul Ioana Pârvulescu însăși, începând prin a mulțumi Editurii Humanitas și ilustratorului cărții, Mihail Coșulețu, care a realizat câte un desen pentru fiecare capitol.
„Am încercat să recitesc biblioteca personală dintr-un alt unghi”, a mărturisit ea despre ideea care a stat la baza acestui volum. „Biblioteca trebuie recitită și ca să o recitești frumos trebuie să ai un fir, acesta fiind, de data asta, rugăciunea.”
Ea a spus că a citit aceste cărți ca și cum le-ar fi citit pentru prima oară, alcătuind astfel din aceste rugăciuni („suferințe sublimate”, cum le numește ea) o istorie a omenescului, o istorie a dificultăților, dar și a bucuriilor pe care le poate avea omul.
Cartea cuprinde 37 de autori, de la Homer la Toni Morrison, iar capitolul favorit al autoarei este cel dedicat Poveștii porcului de Ion Creangă, care a mărturisit că a descoperit scriitorii din cu totul alt unghi, confirmându-i-se încă o dată credința că „literatura și viața sunt inseparabile”.
„Cartea e, cred, mai ușoară decât pare, totuși nu e o carte ușurică”, a spus ea în final, citind în încheiere un fragment din postfața cărții:
Există o categorie largă de rugăciuni mascate, de rugăciuni laice. Este limpede că „Să fii sănătos!” vine de la „Să-ți dea Dumnezeu sănătate!”, „Drum bun!” din „Mergi cu Dumnezeu!”, la fel „La mulți ani!” sau „Să te întorci cu bine!”, „Să fie într-un ceas bun!”, dar și toate urările îndărătul cărora pare că nu se află nimeni: „Baftă!”, „Distracție plăcută!”, „O zi bună!”. Cele din urmă proliferează și iau locul, încetul cu încetul, celor dintâi, deși, până la urmă, se bizuie tot pe puterea cuvântului, a cuvântului care a fost la început.
Cât despre rugile sfioase, pure, care pipăie cu antenele lor nevăzute chiar Nevăzutul, se împuținează văzând cu ochii. Mă întreb chiar dacă nu sunt cumva pe cale de dispariție, ca anumite specii de plante sau păsări rare. Nu ne rămâne decât să le recuperăm din istoria literaturii.
Eu de-abia aștept să citesc Dialoguri secrete de Ioana Pârvulescu și promit să revin cu o recenzie pe blog!
Nu uitați că mai sunt 2 săptămâni până la Gaudeamus, unde veți avea ocazia să o întâlniți pe Ioana Pârvulescu și să obțineți cartea cu autograf sâmbătă, 17 noiembrie, de la ora 12:30!
Rămâneți aproape pentru informații despre evenimentele de atunci și aici pe blog!
CARTEA E O VIAȚĂ 