Un strop de viaţă #33


Când ne gândim la ce înseamnă să fi pus deoparte pentru Dumnezeu, trebuie să ne analizăm vieţile în lumina unei întrebări cruciale: stăm în apropierea crucii sau ne agăţăm de ea? Facem tot timpul strategii pentru a sta cât mai departe de El posibil astfel încât să ne putem încă să ne numim creştini? Este reputaţia noastră mai importantă pentru noi decât a Lui?

Amy Carmichael scria: „Care este secretul unei vieţi măreţe? Separarea totală pentru Hristos şi devotamentul pentru El. Aşa vorbeşte orice bărbat sau femeie a căror viaţă a însemnat mai mult decât o scânteie pe tărâmul spiritual. Viaţa care nu are timp pentru superficialitate este cea care contează.“

Dragi surori [şi fraţi], haideţi să încetăm a mai sta nehotărâţi undeva între lume şi cruce – acceptând creştinismul doar atâta timp cât nu ne ameninţă confortul sau popularitatea. Când oamenii se uită la viaţa noastră, ei ar trebui să ne vadă agăţându-ne fără ruşine de acea cruce şi declarând cu îndrăzneală „Sunt cu El!“.

Leslie Ludy, „Clinging to the Cross”, postare pe blogul ei din data de 17 iunie 2014.

Un strop de viaţă #30


„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.“ (Proverbele 4:23)

Dragostea ca responsabilitate are de-a face cu stilul de viaţă. Dragostea ca răspuns are de-a face cu „stilul de inimă“. Dumnezeu nu este interesat de stilul nostru de viaţă, dacă acesta nu izvorăşte din inimă. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, stilul de viaţă fără un „stil de inimă“ nu este deloc un stil.

Joseph M. Stowell, De ce este greu să-L iubeşti pe Isus

Un strop de viaţă #29


Creatorul omului a fost făcut om pentru ca El, Conducătorul stelelor, să fie alăptat la pieptul mamei Sale; pentru ca El, Pâinea, să înfometeze, El, fântâna, să înseteze, El, Lumina, să doarmă, El, calea, să obosească mergând, El, Adevărul, să poată fi acuzat de martori mincinoşi, El, Învăţătorul, să fie biciuit, El, Temelia creaţiunii, să fie atârnat pe lemn, El, Puterea, să devină slab, El, Vindecătorul, să poată fi rănit, El, Viaţa, să poată muri.

Sf. Augustin, citat de Philip Yancey în cartea sa, În căutarea Dumnezeului nevăzut

Un strop de viaţă #25


Toate aspectele vieţii ar trebui să fie forme de închinare. De exemplu, micul dejun sau gustarea de dimineaţă. 1 Corinteni 10:31 spune „Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.“

Sau sexul. Pavel spune că opusul păcatelor sexuale este închinarea.

„Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.“ (1 Corinteni 6:18-20)

Ai un trup. Dar nu este al tău. „…aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru…“.

Eşti mereu într-un templu. Închină-te întotdeauna.

John Piper, într-o meditaţie devoţională de pe 8 iunie 2014, „Glorify God in Your Body“, fragment din articolul „Bodies, Breakfast and the Marriage Bed – Meditation on Daily Worship“

Un strop de viaţă #24


Copiii spun adesea: „Mai fă odată“, iar omul matur „mai face o dată“, până îşi pierde suflarea. Fiindcă adulţii nu sunt destul de puternici încât să exulte în monotonie. Însă poate că Dumnezeu e puternic destul încât să exulte în monotonie. E posibil ca Dumnezeu să-i spună în fiecare dimineaţă Soarelui „Mai fă o dată“ şi în fiecare seară Lunii „Mai fă o dată“. Poate că nu-i o necesitate automată care face toate margaretele la fel. Poate că Dumnezeu face fiecare margaretă în parte, însă nu S-a săturat niciodată să facă margarete. Poate că are pofta eternă a copilăriei, de vreme ce noi am păcătuit şi am îmbătrânit, iar Tatăl nostru e mai tânăr decât noi.

G.K. Chesterton, Ortodoxia