Săvârșitu-s-a!
Toate lucrurile pentru care ne îndreptăm de obicei către Dumnezeu – să cerem sănătate, prosperitate și viață cu pace, ajutorul Său în toate planurile și proiectele noastre; când ne târguim cu El, oferindu-I strădaniile noastre de a fi mai evlavioși și ascetici, mai religioși; când Îi cerem să intervină în treburile acestei lumi și să îndrepteze neorânduiala pe care am creat-o – toate acestea și tot ceea ce ele favorizează, tot ceea ce este de mare preț în ochii noștri – viața noastră – toate acestea s-au sfârșit în mormânt.
Noi vrem un dumnezeu care să se conformeze așteptărilor noastre: un păpușar atotputernic și atotștiutor, nu unul care să ne pună la încercare, unul mult prea uman, care-i slujește pe alții, care plânge, care moare.
Iată Omul (Ioan 19:5), adevăratul Om, chipul lui Dumnezeu, Cel Care ne-a iubit până la capăt, chiar dacă eu nu-L cunosc și nu pot să-L înțeleg. „Nu este asemenea Ție între dumnezei, Doamne, și nici fapte nu sunt ca faptele Tale” (Ps. 85:7)
Căile lui Dumnezeu sunt mai presus de înțelegerea noastră, fărâmând fiecare hotar care limitează închipuirea noastră firavă.
Hristos ne arată dumnezeirea Sa, nu într-un chip supraomenesc – neomenesc – ci într-un chip cu adevărat omenesc. Dat la moarte pe cruce, El totuși Și-a dat de bunăvoie viața pentru noi, arătându-ne ce înseamnă să fii Dumnezeu prin chipul în care El moare ca om pentru noi. Și astfel, pentru noi muritorii, El deschide posibilitatea de a fi părtași la viața Sa, de a trăi viața lui Dumnezeu Însuși. Dacă ne-ar fi arătat ce înseamnă să fii cu adevărat om într-un alt chip, unii s-ar fi simțit de-a pururi privilegiați, iar alții excluși.
Dacă ne-ar fi arătat ce înseamnă să fii cu adevărat Dumnezeu într-un alt chip, la ce aș mai fi fost eu părtaș?
Dar prin moartea Sa, viața Sa trăită pentru alții, o cale de jertfă și slujire, în iubirea și compasiunea Sa pentru noi, El ne-a arătat o cale chiar și mai nobilă, mai presus de aspirațiile noastre ce ne măresc sinele și de simple așteptări omenești.
CARTEA E O VIAȚĂ 