argumente în favoarea creştinismului – Pagina 2

Un strop de viață #595

Argumentul meu împotriva lui Dumnezeu a fost acela că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am preluat ideea aceasta de drept și nedrept? Nimeni nu spune că o linie este strâmbă, decât dacă are idee, măcar într-o anumită măsură, cum arată una dreaptă. Cu ce am comparat eu universul acesta când l-am numit nedrept? Dacă tot spectacolul este rău și fără sens, de la început până la sfârșit, atunci de ce eu, care ar trebui să fac parte la rândul meu din el, mă trezesc având o reacție atât de violentă împotriva lui?

Astfel, prin însuși faptul că încercam să arăt că Dumnezeu nu există – cu alte cuvinte, că întreaga realitate este lipsită de sens – m-am văzut nevoit să presupun că o parte a realității – și anume, ideea mea de dreptate – era una care avea sens. Prin urmare, ateismul se dovedește a fi prea simplu. Dacă întregul univers este lipsit de sens, n-ar fi trebuit să aflăm niciodată că este așa, după cum, dacă nu ar exista deloc lumină în univers, și prin urmare, nicio vietate cu ochi, n-ar trebui să știm că trăim în întuneric. Întunericul ar trebui să fie lipsit de sens pentru noi.

C.S. Lewis în „Întrebari de care se tem creștinii (Însoțite de răspunsuri)” de Mark Mittelberg

Un strop de viață #274

Ce era acest creştinism care interzicea mereu războiul şi producea mereu războaie? De ce natură poate fi lucrul pe care-l incriminezi mai întâi că nu vrea să lupte, iar apoi pentru că o duce tot într-o bătălie? În ce lume a engimelor se născuseră oare această monstruoasă crimă şi monstruoasă blândeţe? Cum era oare, în esenţa lui, acest lucru uluitor pe care oamenii ardeau să-l contrazică, în asemenea măsură încât nu le mai păsa că se contraziceau pe ei înşişi?

Aşadar, am dorit să fiu cât se poate de drept şi nu am tras concluzia că atacul asupra creştinismului era total eronat. Nu am tras decât concluzia că, dacă într-adevăr ceva era în neregulă cu creştinismul, atunci era foarte în neregulă.

Există însă şi o altă explicaţie. Poate că are forma cea mai bună, pornind de la analogia descrierii unui om necunoscut de către alţi oameni. Oamenii peste măsură de înalţi ar putea să-l vadă ca fiind scund. Oamenii prea scunzi s-ar putea să-l vadă ca fiind înalt. Poate că suedezii (care au păr deschis la culoare precum cânepa) l-ar numi oacheş, în timp ce negrii l-ar considera categoric blond. Poate acest lucru extraordinar nu este de fapt decât lucrul cel mai comun, sau cel puţin normalul, centrul.

Poate că, în definitiv, creştinismul este cel sănătos, iar toţi criticii săi sunt nebunii – nebuni în diverse chipuri.

G.K. Chesterton, Ortodoxia. O filozofie personală

„Ortodoxia. O filosofie personală“ de G. K. Chesterton – partea a 2-a

După cum ați putut observa încă de data trecută, Chesterton este înainte de toate scriitor. Chiar dacă nu toate pasajele din cartea Ortodoxia sunt uşor de înţeles, stilul său de a scrie este alert şi captivant, punctat din când în când de pasaje pline de poezie.Ortodoxia este o carte care întradevăr îţi pune mintea la contribuţie şi te pune pe gânduri. În această carte, Chesterton ne arată care au fost ideile care l-au condus spre creştinism şi spre convingerea că acesta este adevărat.

Continuă lectura

Un strop de viaţă #67

Ateii vor să-i poată stigmatiza pe alţii fără să-şi ataşeze ei înşişi vreun nume, evitând să clasifice lucrurile la care aderă (deşi le place să-i clasifice pe toţi ceilalţi, inclusiv pe Dumnezeu). Motivul este următorul: argumentele lor nu rezistă. Ei caută un solvent universal care să dizolve ideea de Dumnezeu. Şi, în mod cu totul predictibil, sfârşesc dizolvându-şi propria concepţie despre lume şi viaţă. Dacă nu există Dumnezeu, cine are autoritatea să spună dacă acţionează sau nu o ordine morală? Dacă uciderea inocenţilor este un lucru rău, ea este un lucru rău nu fiindcă ştiinţa ne spune că e un lucru rău, ci fiindcă orice viaţă are o valoare intrinsecă – un postulat pe care ateismul pur şi simplu nu îl poate deduce.

Ravi Zacharias, Sfârşitul raţiunii

„Marele Ţesător“ de Ravi Zacharias

În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți.
Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om. Continuă lectura „„Marele Ţesător“ de Ravi Zacharias”