„Marele Ţesător“ de Ravi Zacharias

În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți.
Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.

Astăzi vă propun să descoperiţi cartea lui Ravi Zacharias, Marele Ţesător. „Sunt oare firele vieţii noastre încâlcite sau sunt ţesute cu măiestrie?“ se întreabă autorul, încercând să înţeleagă cum ne modelează Dumnezeu prin evenimentele vieţii noastre. Iată ce spune el în introducerea cărţii:

Trebuie să recunoaştem că intervenţia divină nu este nici pe departe atât de simplă pe cât ne-am putea-o imagina. Pentru ca ea să ne susţină şi să ne dea o putere statornică – să ne ajute să rămânem stabili şi să vedem mâna lui Dumnezeu în toate etapele vieţii noastre – trebuie să fie destul de diferită de ceea ce ne-am prescrie noi de obicei. Nu poate fi numai o călătorie cu binecuvântări uşor de recunoscut şi de înţeles şi o cale a tihnei.

Pentru a-I permite lui Dumnezeu să fie Dumnezeu, trebuie să-L urmăm pentru Cine este El şi pentru ceea ce intenţionează, nu pentru ceea ce vrem sau preferăm noi. La asta se referă cartea de faţă: cum putem vedea intervenţia Lui în viaţa noastră, în aşa fel încât să ştim că El are un scop anume pentru fiecare dintre noi şi că ne va purta pe tot drumul, până când Îl vom întâlni faţă în faţă şi ne vom cunoaşte complet pe noi înşine. 

Eu cred că Dumnezeu intervine în viaţa fiecăruia dintre noi, continuă Ravi Zacharias. El ne vorbeşte în felurite moduri şi în momente diferite, astfel încât să putem şti că El este autorul personalităţii noastre.

Punctul de plecare pentru această carte este vizita lui Ravi Zacharias la o ţesătorie din Varanasi, oraş din India cunoscut pentru minunatele sariuri – veşminte pe care orice mireasă din nordul Indiei ar vrea să le poarte. Fiecare sari e confecţionat de o echipă formată din tată şi fiu. Ei stau în poziţii incomode, degetele lor se mişcă repede, la întrebările vizitatorilor legate de model tatăl abia reuşeşte să explice imaginea pe care o are în minte, dar ce iese în final, după mai multe săptămâni sau poate chiar luni, este o operă de artă. În acest proces, fiul are o sarcină mult mai uşoară decât a tatălui. El trebuie doar să mişte suveica la încuviinţarea tatălui, sperând că va învăţa de la el să gândească la fel ca să poată duce mai departe afacerea.

Deci, dacă un ţesător obişnuit poate lua o grămadă de fire colorate pentru a crea din ele un veşmânt care să înfrumuseţeze chipul, nu este oare posibil ca Marele Ţesător să aibă în mine un model pentru noi, model care ne va împodobi în timp ce El ne foloseşte viaţa pentru a ne forma pentru scopurile Sale, folosind toate firele pe care le are la îndemână?

Aşa cum arată titlurile capitolelor vom vedea că răspunsul autorului la această întrebare este un „Da!“ convins şi repetat. El ne arată că toate lucrurile din viaţa noastră contează, inclusiv ADN-ul, cu care chiar îşi începe cartea.

Cum putem însă să ne dăm seama că El are un scop chiar atunci când totul în jur pare lipsit de sens? Care este scopul Lui pentru mintea şi trupul nostru? Primul element la care ne îndeamnă autorul să ne gândim este trupul nostru – faţa, trăsăturile, culoarea, toate sunt amprenta lui Dumnezeu asupra fiecăruia dintre noi.

Acceptarea şi celebrarea firului propriei voastre personalităţi este prima înţelegere a planului Marelui Ţesător din viaţa voastră. Voi nu sunteţi un număr. El vă cunoaşte pe nume. S-ar putea ca nu orice etapă a procesului să aibă un aspect pitoresc, dar fiecare detaliu va ajunge în centrul atenţiei şi va avea partea lui de frumuseţe.

Capitolul 2 al cărţii Marele Ţesător ne spune că şi dezamăgirile noastre contează. În acest capitol Ravi Zacharias porneşte de la imaginea vieţii ca o călătorie. Fiecare călătorie necesită nişte paşi făcuţi. Iar în această călătorie a înţelegerii felului în care lucrează Dumnezeu, autorul ne propune trei paşi:

Primul pas implică inima; trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne înmoaie inimile.

Al doilea pas implică mintea. Trebuie să ne întărim mintea cu ajutorul credinţei. Credinţa aparţine minţii. Trebuie să credem că Dumnezeu e stăpân pe situaţie, chiar dacă simţim că ne este mai bine dacă noi avem totul sub control. A umbla prin credinţă înseamnă să-L urmăm pe Dumnezeu, care ştie mai multe decât noi şi care este totodată şi bun.

Al treilea pas implică crucea. Putem înţelege suferinţa cel mai bine atunci când o vedem prin ochii Celui care defineşte binele şi răul, alinarea şi suferinţa, şi care a mers la cruce pentru a se ocupa de ea. Trebuie să vedem lumea prin ochii lui Isus, care o înţelege cel mai bine, nu doar ca durere, ci şi ca zdrobire şi despărţire.

Odată ce aţi făcut aceşti trei paşi – I-aţi permis lui Dumnezeu să vă înmoaie inima, v-aţi întărit mintea cu ajutorul credinţei şi aţi făcut din cruce elementul central al vieţii voastre – rezultatul va apărea. Vedeţi modelul lui Dumnezeu în voi şi deveniţi instrumentul consolării pentru cei necăjiţi.

Ajungem astfel la capitolul 3, care se intitulează Chemarea voastră contează. Cred că este unul dintre capitolele mele preferate, judecând după numărul de sublinieri pe care mi le-am făcut, ceea ce înseamnă că au fost multe idei care mi-au plăcut sau mi-au atras atenţia. Autorul consideră că găsirea chemării noastre este una dintre cele mai mari provocări ale vieţii.

Nu, ţinta nu este să fim numărul unu şi nici să urmăm visele altora. Dumnezeu, aşa cum numai El ştie, poate să ne aducă eşecul sau să ne arunce într-o închisoare pentru a ne ajuta să ne găsim adevărata chemare. A ajunge numărul unu înseamnă de fapt să ştii unde vrea Dumnezeu să fii şi să-L slujeşti acolo aşa cum poţi mai bine. Prin urmare, ţelul este să găsim firele pe care le are Dumnezeu pentru noi şi să urmăm cu excelenţă planul Său în ceea ce ne priveşte.

Când ne găsim chemarea, avem acea senzaţie că ne potrivim perfect în locul acela şi avem siguranţa că ne folosim darurile şi voinţa în primul rând pentru scopurile lui Dumnezeu, nu pentru ale noastre.

Capitolul următor este unul dintre acele capitole care au o nuanţă apologetică şi asta pentru că în el autorul vorbeşte despre moralitate şi importanţa acesteia în viaţa noastră.

Diferenţa fundamentală între percepţia naturalistă asupra lumii şi cea religioasă este cadrul moral. Deşi un adept al naturalismului poate alege să fie o persoană morală, nu există niciun motiv raţional pentru care n-ar putea fi amoral. Pur şi simplu raţiunea nu dictează în această situaţie. Pragmatismul s-ar putea, dar raţiunea de sine stătătoare nu permite apărarea unei căi în favoarea alteia.

Credinţa creştină, simplu spus, ne aminteşte că problema fundamentală nu este morală, ci spirituală. Nu este vorba numai de faptul că suntem imorali, ci de faptul că doar o viaţă morală de sine stătătoare nu poate arunca o punte peste abisul ce ne desparte de Dumnezeu. În asta constă diferenţa crucială dintre religiile moralizatoare şi oferta lui Isus pentru noi. Isus nu Se oferă să facă din oameni răi oameni buni, ci din oameni morţi oameni vii.

Pe baza învăţăturilor lui Isus, moralitatea n-a fost niciodată un mijloc de mântuire pentru nimeni. Firele morale ale unei vieţi au fost destinate să-L reflecte şi să-L cinstească pe Dumnezeul pe care-L slujim; ele nu sunt un mijloc pentru a ajunge în cer.

Un capitol cu tente apologetice este cel în care autorul vorbeşte despre spiritualitate, considerând că adevărata spiritualitate se măsoară prin faptul că cineva ascultă sau nu glasul lui Isus.

Adevărul este firul care separă adevărata spiritualitate de cea falsă. Spiritualitatea nu dă relevanţă vieţii, ci mai degrabă adevărul dă relevanţă spiritualităţii. Nu trebuie să vă lăsaţi deturnaţi de la calea dreaptă prin ceremonial sau legalism! ne avertizează el. Spiritualitatea voastră trebuie să fie născută din adevăr şi trăită în har.

Următorul capitol al cărţii vorbeşte despre voinţa noastră şi rolul ei în marea schemă a lucrurilor. Autorul consideră că voinţa este o parte puternică şi în acelaşi timp fragilă a fiecărei vieţi omeneşti şi ea contează în ţesătura bogată a tapiseriei noastre, care este în curs de prelucrare. Noi trebuie să alegem scopul vieţii noastre şi ce urmărim în viaţă. Noi alegem să-L urmăm pe Dumnezeu sau nu.

Într-un alt capitol, cel care tratează tema închinării, autorul identifică scopul esenţial al vieţii: să ne închinăm lui Dumnezeu în duh şi în adevăr. Toate celelalte scopuri trebuie să fie secundare. Când ele devin principale, distrug individul.

Acest fir al închinării leagă laolaltă toate celelalte fire din modelul vieţii noastre. Nu putem vedea modelul dacă el dispare. Dacă se rupe, întregul model se destramă. Dacă lipseşte, nimic nu ţine modelul laolaltă când ajunge sub presiune sau când este întins sub tensiune.

Tema ultimului capitol al cărţii Marele Ţesător este destinul. Autorul spune că a fi acasă cu Dumnezeu este destinul fundamental al ucenicului lui Isus Cristos. Învierea lui Isus ne dă siguranţa că totul nu se rezumă la viaţa de pe pământ, ci că la sfârşitul vieţii vom fi „recreaţi“ şi toate firele vieţii noastre pământeşti se vor strânge laolaltă pentru modelul de care vom avea parte în ceruri.

Suntem chemaţi să vedem în viaţa noastră mâna plină de har a unui Dumnezeu care o plănuieşte. Suntem chemaţi să răspundem încuviinţării Sale în dreptul nostru. El ţine firele. El ne-a dat promisiunea Sa.

…ce trebuie să fie în inima lui Dumnezeu când noi nu vedem niciun model şi niciun scop în viaţa noastră? Ce trebuie să simtă Dumnezeu când tratăm coroana creaţiei Sale ca pe ceva de consumat în loc de ceva care trebuie iubit, admirat şi respectat? Dumnezeu vrea să ne ajute pe fiecare dintre noi să trăim cu modelul Său în minte şi nu să călcăm în picioare splendida Sa operă.

Şi totuşi, cartea încă nu s-a terminat. În final există o anexă cu răspunsuri ale autorului la 25 de întrebări esenţiale, legate de tema cărţii şi nu numai, urmată de un epilog.

Sper ca această scurtă prezentare a cărţii Marele Ţesător de Ravi Zachiarias să vă facă să doriţi să căutaţi modelul lui Dumnezeu în şi pentru viaţa voastră. Eu cred că este o carte care nu vă va plictisi, are câte puţin din toate, şi poveşti de viaţă emoţionante, şi întâmplări sau legende din folclor, şi umor, dar şi argumentări biblice şi apologetice susţinute. Şi cred că se adresează tuturor, oriunde s-ar afla în această călătorie a vieţii.