Oameni care au fost, influenţe care vor rămâne. Acesta este motto-ul seriei de cărţi despre care vom vorbi astăzi, şi anume, seria de 4 volume Amintiri cu sfinţi, scrise şi compilate de Daniel Brânzei.
Oamenii despre care vă voi vorbi în această carte au fost instrumentele omeneşti care, în mâna unui desăvârşit Maestru, mi-au modelat caracterul meu aflat într-o continuă şi necesară formare, scrie Daniel Brânzei în prefaţa primului volum. Continuă lectura „„Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei”
Când creştinii vor învăţa din nou să se roage, Dumnezeu va face iarăşi lucruri mari pe pământ. Este vremea să ne întoarcem la o viaţă de pocăinţă şi de sfinţenie, pentru ca Dumnezeu să ne asculte. Este vremea să ne întoarcem la o viaţă de rugăciune şi atunci copiii lui Dumnezeu vor câştiga iarăşi biruinţa.
Liviu Olah în Amintiri cu sfinţi vol.4 de Daniel Brânzei
Ştiinţa – cantitate de informaţii acumulate
Pricepere – abilitatea de a pune în practică informaţiile acumulate
Înţelepciune – folosirea abilităţii de a pune în practică numai spre bine, după un cod moral bine stabilit
Opusul lui „ştiinţă“ nu este „prostie“, ci ignoranţă (acesta este şi sensul cuvântului care s-a tradus „prost“ în varianta românească a cărţii Proverbelor).
Opusul lui „priceput“ este neîndemânatic sau, şi mai simplu, „ne-priceput“ sau „prost“ (în sensul că toate îi ies prost – vezi Proverbe 9:4; 30:2).
Opusul lui „înţelept“, nu este „prost“, ci „ne-bun“, adică geniu-rău, om de ştiinţă, foarte priceput, care alege însă să-şi folosească abilităţile pentru împlinirea unor planuri „rele“ (vezi Proverbe 10:23; 19:1; 24:9).
În contextul Bibliei, o băbuţă analfabetă de la ţară care I se închină râvnitoare lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât un academician ateu. Fără Dumnezeu, omul nu poate fi decât un animal educat, un hârciog care hârţogăreşte prin ambalaje de hârtie.
Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.4
Un adevărat credincios este o ciudăţenie, el are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu L-a văzut, Îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-L poate vedea, el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva, se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat, este cel mai puternic atunci când este cel mai slab, este cel mai bogat atunci când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău, moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a putea păstra pentru el, vede nevăzutul, aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.
A.W. Tozer, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinţi vol.4
În preajma anului 1923, îmi făceam un bilanţ al activităţii mele de zece ani de preoţie la ţară şi un an de redactor la foaia „Lumina Satelor“ şi mă gândeam cu durere la zădărnicia celor unsprezece ani de strigare în pustiu, fără urme şi fără roade.
Era noaptea târziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai trecea urlând un grup de beţivi. Asta mi-a sporit şi mai mult durerea. Am căzut în genunchi plângând şi m-am rugat Domnului să-mi ajute în anul ce vine să lucrez cu mai multă izbândă.
În acea noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gândul unei hotărâri care s-a publicat în numărul de Anul Nou 1923 al foii „Lumina Satelor“. În această Hotărâre, îi chemam pe cititorii mei să intre în anul cel noi cu o hotărâre de luptă contra beţiilor, sudalmelor şi altor păcate. Prin iscălirea unei declaraţii, îi chemam să se hotărască contra păcatelor. Din acest început, a ieşit, pe urmă, mişcarea „Oastea Domnului“. Iniţiativa aceste mişcări, este, aşadar, pe de-ntregul, a Domnului.
Pr. Iosif Trifa în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei
CARTEA E O VIAȚĂ 