Un strop de viaţă – Pagina 33

Apoftegmele Părinților pustiei #8

Un călugăr „roman” care avusese un rang însemnat la Palat, ajunge să locuiască la Sketis, aproape de biserică. După douăzeci și cinci de ani, „romanul” ajunge văzător cu duhul și foarte faimos. Unul dintre marii asceți egipteni decide să se ducă să-l vadă, „socotind că o să găsească la el o și mai aspră nevoință trupească. A intrat, l-a îmbrățișat, și după ce s-au rugat, s-au așezat. Însă egipteanul a văzut că poartă haine moi și că are sub el o rogojină., are picioare curate și e încălțat cu sandale” și s-a scandalizat. Tratat cu puțin vin și cu legume fierte, egipteanul își ia a doua zi rămas bun de la roman, fără să fie lămurit în privința lui. Romanul îl cheamă înapoi și îl întreabă cine și ce-a făcut înainte să se călugărească. Iar acela răspunde că era de loc din Egipt, că fusese păstor, băiat de la țară, că dormea nopțile sub cerul liber, culcându-se de-a dreptul pe pământ, că nu s-a spălat toată viața decât la râu și alte asemenea. Atunci îi vine rândul și romanului să spună cine a fost: mare demnitar la palatul imperial de la Roma, că fusese foarte bogat, că dormea în paturi aurite, că avea haine foarte scumpe, că mânca mâncăruri sofisticate și așa mai departe. Când aude acestea, egipteanul înțelege la cât de multe renunțase romanul călugărindu-se, spre deosebire de el, care, făcând același lucru, fugise de fapt de greutățile din lume.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Părinții Bisericii – Macrina

Când mi-am început documentarea pentru seria Părinții Bisericii, au existat multe nume feminine care apăreau fie în istoria personală a acelor episcopi, martiri și sfinți, fie în istoria Bisericii în sine, având propria poveste independentă și viață trăită pentru Hristos. Așa că, în luna martie, m-am gandit să scriu niște rânduri despre câteva femei deosebite din istoria Bisericii, onorând faptul că pe lângă cercul celor trei Capadocieni era și o soră, o sfântă de la care chiar și ei aveau de învățat…; sau, undeva departe de locul în care fusese exilat, chiar și marele teolog Ioan Gură de Aur avusese o ucenică, diaconiță…; sau într-o odaie din Imperiu, o mamă se ruga fierbinte pentru fiul ei, Augustin.

Viața Sfintei Macrina este prima hagiografie feminină din istoria creștinismului. Grigorie de Nyssa, autorul ei și fratele protagonistei, rememorează etapele vieții Macrinei pentru a propune un model contemporan de sfințenie.

Continuă lectura

Apoftegmele Părinților pustiei #7

Apa* Horsiesi a spus: „Dacă o cărămidă de lut nears e pusă la temelie lângă râu, ea nu durează nici măcar o zi. Dacă e arsă, ea ține ca piatra. Tot așa e omul care are gând lumesc: nu este ars de frica de Dumnezeu. Dacă ajunge la vreo mărire, atunci se destramă, căci multe sunt ispitele unora ca aceștia, mai ales dacă sunt în mijlocul oamenilor. E bine ca omul să-și cunoască măsura ca să fugă de povara măririi. Cei întăriți prin credință sunt de neclintit. Cât despre Sfântul Iosif, dacă cineva voia să-I vorbească, el spunea: „Nu sunt un om pământesc.” Căci cu câte ispite a fost ispitit și în ce ținuturi, unde nu era urmă de slujire a lui Dumnezeu! Dar cu el era Dumnezeul părinților lui și l-a izbăvit din tot necazul. Și acum se află cu părinții lui în împărăția cerurilor. Noi, însă, cunoscându-ne măsura, să ne luptăm, căci de-abia putem să scăpăm de judecata lui Dumnezeu.

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Un strop de viață pentru părinți #61

Când fac crize din cauza temelor
Când controlăm în cele mai mici detalii viețile copiilor noștri, nu îi pregătim să se descurce singuri în viață.
Nu e viața noastră, este a lor. Ei trebuie să învețe pentru propriul beneficiu, nu pentru al noastru. Asta nu are de-a face cu noi. Creșterea copiilor nu e despre noi.
Slujba noastră este să fim partenerii lui Dumnezeu îi a-i ajuta să se îndrepte în direcția cea bună în călătoria lor spre descoperirea planului bun al lui Dumnezeu.
Scenariu pentru părinți:
„Astea sunt temele tale, notele tale, viața ta. Asta nu e tema mea. Ești binevenit să mă rogi să te ajut cu temele, dar nu te aștepta să te fac eu să le faci, pentru că nu sunt ale mele.”
Doamne, te rog arată-mi care este modul în care învață cel mai bine copiii mei. Crește în ei o pasiune pentru învățătură care să dureze toată viața! Dă-mi cuvintele potrivite cu care să-i încurajez, și nu să-i disprețuiesc. Îi binecuvântez și Îți mulțumesc pentru faptele bune pe care le ai plănuite pentru ei. Vreau să fiu partenerul Tău în a-i călăuzi pe calea pe care trebuie să meargă. În numele lui Isus, amin.
Amber Lia și Wendy Speake, Parenting Scripts

Apoftegmele Părinților pustiei #6

Un bătrân a spus o pildă: „Era odată un bătrân renumit care avea darul vederii. Și s-a întâmplat să mănânce împreună cu mai mulți frați, și în timp ce mâncau, bătrânul a avut o vedenie în duh: i-a văzut pe cei care stăteau la masă: unii mâncau miere, unii pâine, alții necurății. Și s-a minunat în sinea lui și s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, dezvăluie-mi taina aceasta: aceleași bucate sunt dinaintea tuturor, dar în timp ce frații mănâncă, ele par să se preschimbe la unii în miere, la unii în pâine, iar la alții în necurăție. Și a auzit un glas de sus zicând: „ Cei care mănâncă miere sunt aceia care se așază la masa cu frică, cu înfiorare și cu bucurie duhovnicească și se roagă fără încetare, iar ruga lor se înalță până la Dumnezeu asemenea tămâii; de aceea mănâncă miere. Cei care mănâncă pâine sunt aceia care îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ea, pentru toate bunătățile pe care El ni le-a dat. Cei care mănâncă mizerii sunt cei care cârtesc, zicând: asta-I bună, asta-I rea. Așa ceva nu se cuvine, ci mai nimerit ar fi să-L slăvească pe Dumnezeu și să-I trimită binecuvântări Domnului, ca să se împlinească cu noi tot ce s-a zis, adică: „Tot ce faceți, să faceți pentru slava lui Dumnezeu.”