Un călugăr „roman” care avusese un rang însemnat la Palat, ajunge să locuiască la Sketis, aproape de biserică. După douăzeci și cinci de ani, „romanul” ajunge văzător cu duhul și foarte faimos. Unul dintre marii asceți egipteni decide să se ducă să-l vadă, „socotind că o să găsească la el o și mai aspră nevoință trupească. A intrat, l-a îmbrățișat, și după ce s-au rugat, s-au așezat. Însă egipteanul a văzut că poartă haine moi și că are sub el o rogojină., are picioare curate și e încălțat cu sandale” și s-a scandalizat. Tratat cu puțin vin și cu legume fierte, egipteanul își ia a doua zi rămas bun de la roman, fără să fie lămurit în privința lui. Romanul îl cheamă înapoi și îl întreabă cine și ce-a făcut înainte să se călugărească. Iar acela răspunde că era de loc din Egipt, că fusese păstor, băiat de la țară, că dormea nopțile sub cerul liber, culcându-se de-a dreptul pe pământ, că nu s-a spălat toată viața decât la râu și alte asemenea. Atunci îi vine rândul și romanului să spună cine a fost: mare demnitar la palatul imperial de la Roma, că fusese foarte bogat, că dormea în paturi aurite, că avea haine foarte scumpe, că mânca mâncăruri sofisticate și așa mai departe. Când aude acestea, egipteanul înțelege la cât de multe renunțase romanul călugărindu-se, spre deosebire de el, care, făcând același lucru, fugise de fapt de greutățile din lume.
Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.