Un strop de viaţă – Pagina 32

Un strop de viață pentru părinți #62

În timpul luptelor de la ora de culcare
Scenariu pentru părinți:
„Spune-mi două lucruri speciale pe care ți le-ai dori de la mine în seara asta. O scărpinare pe spate și un cântec? Sau un capitol din cartea ta și o scurtă discuție? Alege două lucruri și apoi vin lângă tine.”
„Poți să-mi spui două lucruri frumoase și grozave pe care deja le-ai primit de la mine azi? Înainte să vin să te învelesc, aș vrea să aud ce alte lucruri am făcut pentru tine care te-au făcut să te simți iubit.”
Câteodată luptele de la culcare sunt lupte pentru că le lăsăm noi să fie.
Doamne, Îți mulțumesc pentru felul blând în care mă tratezi, în ciuda indisciplinei mele. Tu nu obosești să-mi oferi har și vreau să fiu mai mult ca Tine când e ora de culcare. Ajută-mă să înțeleg cum să comunic cu copiii mei când se lasă seara. Ce consecințe naturale îi vor ajuta să învețe să asculte de mine la culcare și cum pot să continui să spun „da” în dragoste, în loc să spun „nu” cu mânie? Tu ești exemplul meu de părinte iubitor, Doamne. Îți mulțumesc.
Amber Lia și Wendy Speake, Parenting Scripts

Apoftegmele Părinților pustiei #11

Odată a fost o adunare la Sketis și părinții vorbeau despre păcatele unui frate. Apa* Pihor însă tăcea. În cele din urmă s-a sculat, a ieșit, a luat un sac, l-a umplut cu nisip și l-a luat în spinare. Și a mai luat și un coș mic, a pus puțin nisip în el și și l-a pus dinainte. Când frații l-au întrebat ce e asta, el a spus: „Sacul cu nisip mult înseamnă păcatele mele, căci am multe. Le-am lăsat în spate ca să nu mă necăjesc din pricina lor și să plâng. Iar cele puține dinaintea mea sunt păcatele fratelui meu. De astea mă îngrijorez și le plâng. Dar nu se cuvine să fac așa ceva, ci mai degrabă să mă învrednicesc să le pun pe ale mele dinaintea mea, să mă îngrijorez de ele și să-L rog pe Dumnezeu să mă ierte pentru ele.” Când au auzit frații, au zis: „Aceasta este într-adevăr calea mântuirii.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #10

Apa* Agathon era înțelept în judecata lui și neleneș cu trupul, îndeajuns sieși în toate privințele: la lucrul de mână, la mâncare, la îmbrăcăminte.

Apa* Agathon a fost întrebat: „Ce e mai important: căznirea trupului sau păzirea celor dinlăuntru?” Iar el a zis: „Trupul e ca un pom, căznirea lui ca frunzișul, iar păzirea părții dinlăuntru e ca roada. De vreme ce, după Scriptură, „orice pom care nu aduce roadă bună va fi tăiat și azvârlit în foc”, e limpede că trebuie să facem orice pentru pom ca să-i aflăm roada, adică păzirea inimii. E însă nevoie și de umbra frunzelor și de frumusețea lor, adică de căznirea trupului.

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Devenind o prezență vindecătoare #56

Modelul cognitiv-comportamental din psihologie explică faptul că, deși majoritatea dintre noi tindem să fim conștienți de ceea ce simțim într-un anume moment, suntem mai puțin conștienți de gândurile și interpretările care ne-au adus acolo. Așa că trebuie să muncim mult pentru a le dezgropa. În rugăciune, la biserică, noaptea în liniște sau ziua în timpul exercițiilor fizice, oricând observați o voce care vă distrage, o poveste nesănătoasă, distructivă, care se dezvoltă în fundal fără permisiunea voastră, opriți-vă și observați-o. Veți fi surprinși de rolul important pe care ea îl joacă.

Dumnezeu ne-a dat, de asemenea, capacitatea de a evalua acele gânduri în relație cu ceea ce El ne cheamă să fim. Bătălia ultimă a oricărui creștin este căutarea permanentă a reînnoirii minții.

Scriptura ne spune: „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” (Romani 8:5-6) Și după cum ne spune și 2 Corinteni 10:3-5, dacă dorim să înfrângem puterea dușmanului în viețile noastre, trebuie să facem orice gând rob ascultării de Hristos.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Apoftegmele Părinților pustiei #9

Un frate i-a spus lui apa* Poimen: „vreau să părăsesc locul acesta dar sunt tulburat.” Bătrânul l-a întrebat: „Din ce pricină?” Iar fratele i-a răspuns: „Iată, am auzit niște vorbe despre un frate care nu-mi sunt de folos.” Bătrânul i-a zis: „Nu e adevărat ce ai auzit.” Fratele i-a zis: „Ba da, părinte, căci fratele care mi-a povestit este credincios.” Iar bătrânul a răspuns: „Nu e credincios, căci dacă ar fi fost credincios, nu ți-ar fi zis asta. Dumnezeu a auzit glasul celor din Sodoma, dar El nu a crezut până nu a văzut cu ochii Săi.” Fratele i-a spus: ”Dar eu am văzut cu ochii mei.” Când a auzit asta, bătrânul a privit spre pământ, a luat un mic pai și a spus: „Ce este acesta?” Fratele a răspuns: „Un pai.” Iar bătrânul a privit spre tavanul chiliei și a spus: „Ce este aceasta?” Fratele a răspuns iar: „O bârnă”. Și bătrânul a zis: „Imaginează-ți că păcatele tale sunt bârna accea. Iar cele ale fratelui tău sunt paiul acesta mic.” Când a auzit aceasta, apa a spus: Cum să te binecuvântez, apa, piatră prețioasă? Cuvintele tale sunt pline de bucurie și de slavă.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.