Odată a fost o adunare la Sketis și părinții vorbeau despre păcatele unui frate. Apa* Pihor însă tăcea. În cele din urmă s-a sculat, a ieșit, a luat un sac, l-a umplut cu nisip și l-a luat în spinare. Și a mai luat și un coș mic, a pus puțin nisip în el și și l-a pus dinainte. Când frații l-au întrebat ce e asta, el a spus: „Sacul cu nisip mult înseamnă păcatele mele, căci am multe. Le-am lăsat în spate ca să nu mă necăjesc din pricina lor și să plâng. Iar cele puține dinaintea mea sunt păcatele fratelui meu. De astea mă îngrijorez și le plâng. Dar nu se cuvine să fac așa ceva, ci mai degrabă să mă învrednicesc să le pun pe ale mele dinaintea mea, să mă îngrijorez de ele și să-L rog pe Dumnezeu să mă ierte pentru ele.” Când au auzit frații, au zis: „Aceasta este într-adevăr calea mântuirii.”
*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.
Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.
CARTEA E O VIAȚĂ 