citatul zilei
Mulțumirea nu va crește prin acumularea de mai multe lucruri sau prin trăirea mai multor experiențe, ci printr-o crescândă conștientizare a prezenței lui Dumnezeu și a bunătății Sale. Este un mod de a ne raporta la viață, în virtutea căruia privim întotdeauna la ceea ce este bine.
John Ortberg, „Grija pentru suflet”
Creștinismul oferă o bază solidă pentru acordarea de respect oamenilor care îmbrățișează alte credințe. Isus le spunea celor ce-L urmau că societatea păgână în mijlocul căreia aceștia trăiau nu aveau cum să remarce faptele lor bune (Matei 5:16, 1 Petru 2:12). De aici se deduce că există o întretăiere între valorile creștine și cele ale oricărei alte culturi și religii. De ce există această întretăiere? Creștinii afirmă că toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu, deținând capacitatea de a face binele și de a raționa cu înțelepciune. Prin urmare doctrina biblică a chipului universal al lui Dumnezeu le dă creștinilor convingerea că necreștinii pot fi mai buni decât i-ar putea face oricare religie ai cărei adepți aceștia sunt. De asemenea, ținând cont de doctrina biblică a păcatului universal, creștinii se pot aștepta ca trăirea fraților lor să nu se ridice la nivelul credinței lor. În felul acesta, există un climat favorabil respectului reciproc și cooperării.
Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului
În viața spirituală, Dumnezeu decide să ne încerce răbdarea mai întâi de toate prin încetineala Sa. El este încet; noi suntem iuți și grăbiți. Lucrul acesta ține de faptul că noi existăm pentru o vreme, iar El există din eternitate. Există un aspect măreț și copleșitor în încetineala extremă a lui Dumnezeu. Să o lăsăm să ne umbrească sufletele, dar să nu-i permitem să le neliniștească. Trebuie să așteptăm intervenția lui Dumnezeu vreme îndelungată, cu blândețe, în vânt și ploaie, în tunete și fulgere, în frig și în întuneric. Așteaptă, și El va veni. El nu vine niciodată la cei care nu așteaptă. El nu pășește pe calea lor. Când El vine, du-te cu El, dar du-te încet; rămâi puțin în urmă. Când El sporește ritmul, asigură-te că-l sporește, înainte de a-l spori și tu pe al tău. Însă când El rărește ritmul, încetinește-l și tu imediat; și să nu fii doar încet, ci și tăcut, foarte tăcut, căci El este Dumnezeu.
Frederick Faber, în „Grija pentru suflet” de John Ortberg
În Isus Hristos, Dumnezeu a cunoscut cea mai adâncă suferință. De aceea, creștinismul, cu toate că nu poate oferi o justificare pentru fiecare suferință din lume, poate oferi resurse profunde pentru a trece prin suferință cu speranță și curaj, mai degrabă decât cu resentiment și disperare.
Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului
Perpectiva eternă separă ceea ce este trecător de ceea ce este veșnic. Ceea ce este trecător – cum ar fi nedreptatea și durerea – nu vor rămâne. Dar ceea ce este etern – cum ar fi greutatea eternă a gloriei, născută din acea durere și din dorința noastră de a ierta – va rămâne veșnic. Toate celelalte, paralizia, durerea de inimă, dezamăgirea profundă, nedreptățile strigătoare la cer, toate celelalte, indiferent cât de reale ni se par nouă aici pe pământ, sunt considerate ca neimportante. Greutățile pământești nici nu merită să fie băgate în seamă.
Asta nu înseamnă că suferințele sunt ușoare în ele însele. Nu, paralizia, durerea și nedreptatea pământească devin ușoare numai în comparație cu greutatea cu mult mai mare de pe celălalt taler al cântarului.
Într-o zi, cântarul dreptății nu doar că se va echilibra, ci se va înclina mult – aproape dincolo de înțelegere – spre binele nostru și spre gloria lui Dumnezeu. Asta va însemna o nouă apreciere a dreptății Sale – nu corectitudine, ci dreptate. Va însemna distrugerea finală a morții, a bolii și a oamenilor răi. Va însemna reabilitarea sfântului Nume al lui Dumnezeu și restaurarea tuturor lucrurilor sub domnia lui Hristos.
Joni Eareckson Tada, Oameni obișnuiți. Credință extraordinară
CARTEA E O VIAȚĂ 