#SCRIPTUM20 – „Bucurie care sfidează circumstanțele” de Stasi Eldredge


În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că și noi am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum! Iar pentru această ocazie specială, vă readucem în atenție cărțile editurii pe care le-am prezentat de-a lungul timpului. Sperăm ca ideile din aceste cărți să vă fie și vouă de folos așa cum ne-au fost și nouă. Dacă nu le-ați citit încă, acum este momentul! Dacă le-ați citit deja și vă reamintiți cu drag de ele, puteți să le faceți cadou cuiva care să experimenteze mai departe bucuria unei cărți bune.

Le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna septembrie și regulamentul aici.


În vremurile nesigure și pline de vești rele în care trăim orice ne poate muta privirea și gândurile de la acestea la adevărata speranță și bucurie este binevenit.

Astăzi vă propun o carte cu un titlu provocator: Bucurie care sfidează circumstanțele – Descoperă speranță, frumusețe și viață într-o lume suferindă de Stasi Eldredge, o carte cum nu se poate mai potrivită pentru această perioadă.

De ce Bucurie care sfidează circumstanțele? De ce să nu citești o carte despre bucurie pur și simplu? Răspusul e simplu și ni-l dă însăși autoarea volumului în introducere. În lumea în care trăim, a fi plin de bucurie pare de multe ori atât ceva nebunesc, cât și ceva ce nu ne este la îndemână. De aceea, titlul acestei cărți conține cuvântul sfidează. A sfida înseamnă a rezista în fața obstacolelor, a merge împotriva curentului, chiar și când acest curent este plin de disperare și de dificultăți.

Continuă lectura „#SCRIPTUM20 – „Bucurie care sfidează circumstanțele” de Stasi Eldredge”

Un strop de viață #577


Perpectiva eternă separă ceea ce este trecător de ceea ce este veșnic. Ceea ce este trecător – cum ar fi nedreptatea și durerea – nu vor rămâne. Dar ceea ce este etern – cum ar fi greutatea eternă  a gloriei, născută din acea durere și din dorința noastră  de a ierta – va rămâne veșnic. Toate celelalte, paralizia, durerea de inimă, dezamăgirea profundă, nedreptățile strigătoare la cer, toate celelalte, indiferent cât de reale ni se par nouă aici pe pământ, sunt considerate ca neimportante. Greutățile pământești nici nu merită să fie băgate în seamă.

Asta nu înseamnă că suferințele sunt ușoare în ele însele. Nu, paralizia, durerea și nedreptatea pământească devin ușoare numai în comparație cu greutatea cu mult mai mare de pe celălalt taler al cântarului.

Într-o zi, cântarul dreptății nu doar că se va echilibra, ci se va înclina mult – aproape dincolo de înțelegere – spre binele nostru și spre gloria lui Dumnezeu. Asta va însemna o nouă apreciere a dreptății Sale – nu corectitudine, ci dreptate. Va însemna distrugerea finală a morții, a bolii și a oamenilor răi. Va însemna reabilitarea sfântului Nume al lui Dumnezeu și restaurarea tuturor lucrurilor sub domnia lui Hristos.

Joni Eareckson Tada, Oameni obișnuiți. Credință extraordinară