Un strop de viaţă – Pagina 152

Un strop de viață #747

Credința creștină, clădită pe temelia ei iudaică, are o concepție atât de nuanțată [despre durere] încât pare paradoxală. Pe de o parte încurajează protestul, ba dă chiar cuvintele ce pot fi folosite în acest scop. Pe de altă parte, o rază sfidătoare de speranță iluminează pasajele de protest ale Bibliei. Urmașii lui Isus își bazează afirmațiile pe credința fermă că într-o zi Dumnezeu va vindeca planeta de durere și moarte. Dar până va veni ziua aceea, argumentele în favoarea lui Dumnezeu trebuie să se bazeze pe dovezi incomplete. Nu putem reconcilia lumea noastră răvășită de durere cu un Dumnezeu iubitor fiindcă ceea ce experimentăm noi acum nu este ceea ce Dumnezeu intenționează pentru noi. Isus Însuși S-a rugat ca voia lui Dumnezeu să se facă „precum în cer așa și pe pământ”, o rugăciune ce își va primi pe deplin răspunsul abia atunci când răul și suferința vor fi, în sfârșit, înfrânte.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #746

Tragedia rasei umane este că am uitat că suntem creaturile lui Dumnezeu. Dacă ni se lasă alegerea, tindem să optăm pentru credințe care ne înalță ego-ul, care reduc responsabilitatea personală care ne acordă o mai mare libertate de a numi „Bine” ceea ce Scripturile numesc „păcat” și care ne fac stăpâni pe propria noastră soartă, în loc să-I spunem lui Dumnezeu, precum psalmistul: „Soarta mea este în mâna Ta”. Vrem să ne stabilim propriile noastre linii directoare care să n-aibă nicio pretenție de la noi.

Lee Strobel, În apărarea lui Isus

Un strop de viață #745

Datorită lui Isus, avem asigurarea că orice ne tulbură pe noi, pe Dumnezeu Îl tulbură și mai mult. Oricât am fi de îndurerați noi, Dumnezeu este și mai îndurerat. Și orice am tânji noi să avem, Dumnezeu tânjește și mai mult.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #744

Fie ca prezența iubitului Domn să vă înconjoare și să vă satisfacă din ce în ce mai mult. Într-un mod minunat El poate să umple (nu închide) rănile dragostei, făcând-o pe fiecare un receptacul pentru El:

Isus al tău poate plăti

Din plinătatea Lui tot ceea ce El ia.

Episcopul Moule, citat de Amy Carmichael, Trandafir din măceș

Un strop de viață #743

Sunt creștin datorită acelei clipe când, pe cruce, Isus a băut până la fund cupa amărăciunii omenești și a strigat: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Ceea ce vreau să subliniez nu sunt cuvintele, ci faptul că a simțit părăsirea umană în forma sa extremă; vreau să spun că Dumnezeu este cu noi, nu dincolo de noi. Sunt creștin deoarece înțeleg că acel moment al suferinței lui Cristos are o semnificație pentru viața mea, și semnificația lui este că natura absolut solitară și singulară a suferinței omenești extreme este o iluzie. Nu sugerez că vor coborî îngerii din cer ca să te slujească atunci când vei muri. Ideea pe care vreau s-o evidențiez este că suferința lui Cristos face ca mila omenească supremă – chiar pănă la sacrificiul final – să fie posibilă. Iubirea omenească poate să ajungă chiar și în moarte, dar nu și dacă ea este doar iubire omenească.

Christian Winman, My Bright Abyss, citat de Philip Yancey în Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?