Un strop de viaţă – Pagina 148

Un strop de viață #767

Darurile harului ne ies în cale tuturor. Trebuie doar să avem ochi ca să le vedem și să fim gata să le primim. Pentru asta va trebui să acceptăm un anume fel de sacrificiu, acela de a merge împotriva convingerii noastre și a crede că, oricât de dureroasă ar fi pierderea suferită, viața poate fi frumoasă, altfel decât a fost înainte, dar nu mai puțin frumoasă. N-o să mă refac niciodată după pierderea suferită, și mereu îmi va fi dor de cei plecați pentru totdeauna. Dar tot mă bucur de viață ca de o sărbătoare, de viața pe care am aflat-o ca urmare a dispariției lor. Am pierdut, dar am câștigat. Am pierdut universul pe care-l iubeam, dar am câștigat un sentiment mai profund al harului. Harul acesta mi-a dat puterea de a-mi clarifica scopul în viață și a redescoperi miracolul clipei prezente.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #766

Visele năruite deschid ușa către vise mai bune, vise pe care nu le prețuim la adevărata lor valoare până când visele pe care le prețuim în mod greșit ne sunt distruse. Visele năruite distrug falsele așteptări, cum ar fi o viață creștină „biruitoare”, fără suferință sau eșecuri. Ele ne ajută să descoperim adevărata speranță. Avem nevoie de ajutorul viselor năruite pentru a ne redirecționa spre ceea ce ne dorim cel mai mult, pentru a ne crea un „apetit” pentru vise mai bune. Și, mai departe, a trăi pentru vise mai bune generează un sentiment nou, necunoscut înainte, pe care în cele din urmă îl vom recunoaște ca fiind cel al bucuriei.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #765

Însă pierderea ne dă ocazia să ne facem un inventar al vieții, să ne reconsiderăm prioritățile și să stabilim noi direcții. Puțini sunt aceia care să-și dorească la șaptezeci de ani să fi lucrat mai multe ore pe săptămână la patruzeci. Dacă le-ar sta în putere, ar lua-o de la început și le-ar acorda mai mult timp celor din familie, prietenilor și cauzelor demne de interes. Își doresc să fi avut puterea de a spune „nu” urgențelor, competiției, imaginii, de a spune „nu” propriului egoism. După cum spunea Isus, „Ce-ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?”

Pierderea ne invită să ne punem marile întrebări ale existenței. Care este crezul meu? Există viață după moarte? Există Dumnezeu? Ce fel de om sunt eu? Îmi pasă cu adevărat de soarta altora? Cum îmi folosesc resursele – timpul, banii, talentul? Încotro merge viața mea?

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #764

Când lucrurile merg bine, este mai greu să ne descoperim dorința de Dumnezeu. Putem crede că am descoperit-o, dar de cele mai multe ori tot ceea ce descoperim este dorința noastră de a ne folosi de Dumnezeu, nu de a ne bucura de El. Visele năruite sunt adevăratele binecuvântări; pentru că ele ne ajută să descoperim adevărata speranță. Poate însă să fie nevoie să treacă mult timp și să suferim nu puțin până să o descoperim.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #763

A-L urma pe Hristos este și ușor și greu. Este greu deoarece căile lui Dumnezeu și căile omului nu sunt la fel. Omul are filozofiile, metodele și metodologiile lui și se află în opoziție directă cu căile lui Dumnezeu. Este ușor pentru că Isus Hristos a biruit și este vrednic să conducă de la tron. Dacă Îl slujim pe Dumnezeu în felul omului, vom strica totul, și aceasta este starea multor creștini din ziua de azi. Încercăm să-L slujim pe Dumnezeu în felul omului, în loc să-L slujim în felul lui Dumnezeu.

A.W. Tozer – Pregătire pentru revenirea lui Isus