citatul zilei
Generația noastră a pierdut conceptul descoperirii bucuriei în dorințele neîmplinite. Nu mai știm ce înseamnă să sperăm. Știm ce vrem și vrem acum. Orice dorință nesatisfăcută a ajuns ca o durere de dinți îngrozitoare de care vrem să scăpăm repede și cu orice preț. Adevărul însă e că rostul durerii este acela de a fi un indicator care să ne îndrume spre un loc mai bun.
Larry Crabb, Vise năruite
Avem nevoie de cineva mai mare decât noi care să ne dăltuiască o nouă identitate. Dumnezeu ne poate călăuzi în această căutare, ne poate ajuta să devenim oameni a căror valoare se bazează pe har, nu pe performanțe, realizări și putere. Putem învăța să fim pur și simplu, fie că suntem divorțați, șomeri, văduvi, victime ale abuzurilor, bolnavi sau chiar pe moarte. Ne putem lăsa în voia dragostei ca făpturi create după chipul lui Dumnezeu, chiar și atunci când trupurile ne sunt mutilate, gândurile ne sunt într-o mare învălmășeală și sufletele ne sunt tulburate. Și ne mai putem lăsa în voia speranței că viața poate fi frumoasă, cu toate că niciodată nu va mai fi la fel.
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
Întâlnirea cu durerea ne pune în fața unei alegeri. Ori ne schimbăm, ori ne scufundăm în amărăciune, disperare sau hedonism. Ori acceptăm faptul că cel mai important lucru din viață nu este propria noastră persoană, felul în care ne simțim și ce ni se întâmplă aici, ori încercăm să înlăturăm durerea trăind pentru împlinirea unor vise mărunte.
Larry Crabb, Vise năruite
Pierderea ne obligă să vedem rolul dominant pe care îl joacă împrejurările în determinarea fericirii noastre. Pierderea ne ia toate proptelele de care ne sprijinim ca să ne fie bine. Ne trage preșul de sub picioare și ne prăbușim pe spate. Experiența pierderii ne aduce la limita extremă a ceea ce suntem fiecare.
Dar, când am ajuns la limita ultimă a ființei noastre, putem ajunge și la începutul unei relații vitale cu Dumnezeu. Eșecurile noastre ne pot duce la har și la o profundă trezire spirituală. E un proces care are loc frecvent cu cei care au trecut prin experiența pierderii. El începe adesea când stăm față în față cu slăbiciunile noastre și ne dăm seama cât de mult ne bizuim pe împrejurările favorabile, considerându-le ceva normal. Când intervine pierderea și schimbă în rău aceste împrejurări, furia, depresia și ingratitudinea ne dau pe față adevărata stare a sufletului, dezvăluindu-ne micimea sufletească. Constatăm atunci că identitatea noastră e una doar de suprafață.
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
Când dorințele noastre cele mai profunde se îndreaptă către altceva sau altcineva decât Dumnezeu, în sufletul nostru se naște un duh al îndreptățirii. Ne dorim ceva ce nu avem și credem că ni s-ar cuveni să avem. Dreptatea e de partea noastră. Așa credem. În felul acesta, când dorința devine tiranul nostru, rugăciunea devine pretenție.
Astfel, nu peste mult timp suntem prinși în ciclul dependenței. Orice ne aduce satisfacție îndepărtează de la noi durerea pentru moment, după care ne lasă în suflet un gol și mai mare, care, la rândul lui, ne face să cerem cu și mai multă vehemență alinare și vindecare. Ne pierdem astfel puterea de a alege.
Larry Crabb, Vise năruite
CARTEA E O VIAȚĂ 