Un strop de viaţă – Pagina 146

Un strop de viață #777

Darul iertării divine ne va ajuta să ne iertăm și noi pe noi înșine. Fără el, regretul ar deveni o formă de autopedepsire. Vedem răul pe care l-am făcut și durerea pe care le-am pricinuit-o altora. Simțim o acută vinovăție. Ne detestăm pentru egoismul și nesăbuința noastră. Știm însă și că nu se mai poate face nimic pentru a schimba consecințele acțiunilor noastre. Și totuși, un Dumnezeu sfânt ne oferă iertarea dacă o cerem sincer; un Dumnezeu drept ne arată milă și ne îmbrățișează cu dragoste. Dacă un asemenea Dumnezeu ne poate ierta, înseamnă că și noi ne putem ierta pe noi înșine. Dacă un asemenea Dumnezeu revarsă har peste noi, atunci, cu siguranță, putem înceta autopedepsirea și să începem să trăim în harul care ne este oferit. Iertarea divină duce la iertare de sine.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #776

Pentru a-L descoperi pe Dumnezeu este necesar să ne abandonăm pe noi înșine, să renunțăm la a mai controla lucrurile pe care le vedem ca fiind cele mai importante din viața noastră și să ne punem încrederea în Cineva pe care nu-L putem controla. Cerințele acestea sunt pe cât de vitale, pe atât de dificile.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #775

Pierderea poate transforma, dacă ne determină să căutăm iertarea lui Dumnezeu. Câteodată filmul oprit al vieții ne reamintește cât de jos am ajuns înainte de pierdere și cât de slabă era reacția noastră. Instantaneul surprinde imaginea noastră lăuntrică. Suntem obligați să privim urâțenia, egoismul și meschinăria propriei vieți. Ce ne mai rămâne de făcut? În acest caz, nu mai există o a doua șansă. Rămănem doar cu amintirea amară a eșecurilor sau a bunelor intenții pe care nu le-am dus până la capăt. Dumnezeu însă promite să-i ierte pe aceia care își mărturisesc greșelile, să-i absolve pe cei care-și recunosc vina, și să îndrepte ceea ce, spre regretul nostru, am greșit.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #774

Dacă vrem să simțim Prezența divină, trebuie să intrăm în sanctuarul interior al inimii noastre și, așa cum a făcut Isus în templu, să ne mâniem la vederea celor găsite acolo. Nu există o altă cale spre Dumnezeu decât printre ruine și moloz. Trebuie să trecem prin, nu să înconjurăm, orice ne-ar împiedica să ajungem la El. Procesul acesta este ceea ce oamenii care Îl caută pe Dumnezeu cu toată inima numesc frângere și pocăință.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #773

Regretele sunt inevitabile într-o lume a imperfecțiunii, greșelilor și pierderii. Există o cale de a răscumpăra toate acestea? E posibil ca o viață ratată din cauza pierderii să mai fie îndreptată, cu tot caracterul ireversibil al pierderii propriu-zise? E cu putință ca oamenii măcinați de regrete să se elibereze și să fie transformați? Eu cred că există cale de răscumpărare pentru acești oameni, dar ei nu pot șterge pierderea care a dat naștere regretelor. Oamenii pot fi schimbați de pierderile imposibil de schimbat pe care le-au trăit. Așadar, pentru ca răscumpărarea să poată avea loc, ei nu trebuie să rămână blocați la pierderea propriu zisă, ci să primească cu toată ființa lor efectele pozitive pe care aceasta le poate avea în viața lor. Ei trebuie să depășească într-un fel ceea ce este în urmă, îndreptându-se spre ceea ce se află înaintea lor, canalizându-și energiile spre schimbările pe care le pot face în prezent. Cu alte cuvinte, ei trebuie să urmărească transformarea personală care vine doar prin har.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii