citatul zilei
Sfințenia noastră este definită în mare parte de abilitatea noastră de a îndura cu o atitudine plină de har lipsa de sfințenie a altora.
Știi că ești o persoană puternică din punct de vedere spiritual atunci când poți trăi plin de bucurie și de har alături de oameni slabi din punct de vedere spiritual.
Gary Thomas, Cherish
Dumnezeu n-a lucrat nicicând cu oamenii, precum nu lucrează nici astăzi, ci doar prin cuvintele făgăduielii. Noi, pe de altă parte, nu putem lucra cu Domnul decât prin credința în cuvântul făgăduielii Sale. Faptele noastre El nu le bagă în seamă și nici n-are nevoie de ele. Căci prin ele acționăm mai mult împotriva oamenilor, cu oamenii și pentru noi înșine. Dar El are nevoie să ne vadă cu credință față de făgăduielile Sale, așteptându-le cu răbdare și credincioșie, și cinstindu-le cu credință, speranță și dragoste. Și așa se face că El Își încredințează cinstea Lui nouă: nu prin strădania noastră, ci prin îndurarea, promisiunile și darurile Sale avem tot ceea ce este bun.
Martin Luther, Scrieri I
Nu există creștere fără schimbare, nu există schimbare fără renunțare, nu există renunțare fără răni – nu există abundență fără frângere… o frângere care duce la abundență. Rănile sunt cele care sfărâmă sufletul pentru a planta semințele unei creșteri mai profunde.
Ann Voskamp, The Broken Way
Creștinul ar trebui să-și spună: „Doamne, Dumnezeul meu, mi-ai dat mie, nevrednicul și ticălosul, care n-am niciun merit, pe degeaba și din curată îndurare, prin și în Hristos, bogăția deplină a întregii evlavii și mântuiri, așa că de acum înainte nu mai am nevoie de altceva, decât să cred că așa este. Iată, acestui Tată, care a revărsat asupra mea atâta belșug de bunuri, vreau să-I fac de bunăvoie, cu inima deschisă și fără plată, ceea ce Îi place, fiind și pentru aproapele meu un creștin, așa cum a fost Hristos pentru mine, ajutându-l cu ceea ce are nevoie, îi este de folos și este binecuvântat, căci eu am, prin Hristos, destule lucruri prin credința mea.”
Dragostea izvorăște din credință, de aceea putem sluji aproapelui nostru, indiferent de preț, indiferent dacă această slujire ne aduce câștig sau pierdere. Cu alte cuvinte, faptele nu sunt mijloacele mântuirii, ci rodul acesteia.
Martin Luther, citat de Erwin W. Lutzer în Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi
Această poruncă [porunca a zecea] e cea mai desăvârșită în ceea ce privește iubirea de aproapele, pentru că ne interzice, după cum ne-o cere chiar și desăvârșirea creștină, nu numai lucrurile exterioare, ci și cele lăuntrice, care duc la rău de la minte și de la voință; și cel care ține această poruncă, împlinește dreptatea privitoare la aproapele său, întrucât nu i-ar face altuia ce nu dorește să i se facă lui. Căci mântuirea tuturor creștinilor constă în aceasta, că nimic nu este dorit împotriva Domnului și a aproapelui, ci mai degrabă că trebuie să Îl iubim pe Domnul Dumnezeu mai mult decât pe noi înșine, iar pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Și după ce vom fi înfăptuit aceste lucrări în această lume, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, Îl vom lăuda, fără îndoială, în ceruri, în veacul ce va să vină, când vom ajunge la desăvârșirea iubirii, pe Unul Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în veci de veci.
Petru Movilă, Mitropolit al Kievului, citat în Impactul Reformei asupra românilor între 1517 – 1645
CARTEA E O VIAȚĂ 