Categorie: Devenind o prezență vindecătoare

Devenind o prezență vindecătoare #47


În mod previzibil, la început de an, oamenii își iau niște angajamente pentru a-și îmbunătăți viața. Însă de ce să ne stabilim astfel de angajamente doar în ianuarie, când Dumnezeu ne cheamă să căutăm permanent reînnoirea și creșterea? După cum ni se spune în 2 Corinteni 4:16, „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” Pe măsură ce devenim mai maturi în credință și în cunoașterea lui Hristos, avem în fiecare zi ocazia de a ne transforma după chipul și asemănarea Lui. Până la urmă, viața este o călătorie și fiecare etapă reprezintă o oportunitate de a scăpa de stricăciunea lumii și de a căuta să fim mai buni și reînnoiți.

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viaţa și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtași firii dumnezeiești, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă și voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoștinţa; cu cunoștinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. (2 Petru 1:3-7)

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #46


Dintre toate cuvintele pentru Întrupare, cel mai bun titlu este Emanuel, „Dumnezeu este cu noi”. Dumnezeu Se află alături de noi în situația aceasta. Mai mult, Dumnezeu, trăind El Însuși durerea, știe cum este să fii prins în ea și simte alături de noi. De aceea, putem ieși în față, ne putem apropia cu încredere. Nicidecum nu trebuie să simțiți: „Ceva e în neregulă cu mine pentru că am această depresie. Nu sunt spiritual.” Acestea sunt vorbe crude pe care noi, creștinii, ni le aruncăm adesea unii altora, dar nu sunt biblice. Nu ne aflăm în prezența unui părinte nevrozat care vrea să audă numai lucruri bune de la copiii lui. Nu ne aflăm în prezența unui tată care spune: „N-ai voie să simți asta, este greșit.” Ne îndreptăm spre un Tată ceresc care ne înțelege simțămintele și ne invită să i le împărtășim. Deci ne putem apropia cu încredere de tronul harului, știind că vom căpăta îndurare și vom găsi har pentru a fi ajutați la vreme de nevoi. Ne putem apropia când avem nevoie de iertare și când suntem chinuiți și tulburați de sentimentul neputințelor noastre.

Paul David Tripp, Instrumente în Mânile Răscumpărătorului

Devenind o prezență vindecătoare #45


Omul este centrat pe suferințele sale și asta nu-i aduce decât suferință în plus. În Biserică, omul învață să cuprindă în inima sa și alte dureri și, în mod paradoxal, cine face lucrul acesta simte în inima lui fericire, pentru că nu se mai uită doar la el și astfel egoul începe să se topească, pentru că „eu” devine „noi”, pentru că împreună-rugăciunea aduce omului o stare de mulțumire și împlinire.

Aceasta este puterea Duhului Sfânt, care îl face pe om să se ridice din oboseală, din păcate, din necazuri și nenorociri și să se însuflețească spre Dumnezeu. Dacă iubești, Duhul Lui va coborî peste tine și nu te vei mai gândi doar la tine, la problemele tale (reale sau închipuite), pentru că vei avea bucuria de a întâlni un alt om peste care să reverși Darurile pe care Duhul Sfânt ți le-a făcut.

Eu știu un singur lucru: bun, rău, performant, neperformant, beteag, bolnav, sănătos, hotărât, nehotărât, speriat, nesperiat, de El nu mă desprind! Rugăciunea mea asta este și cred în ea din toată inima mea: „Doamne, ai coborât, din Iubire, în iad, acum două mii de ani și i-ai eliberat pe cei ce s-au sălășluit acolo. Te rog, coboară și după mine!” Chiar de sunt în fundul iadului, de El nu mă desprind. Aceasta este singura tensiune din mine, pe care o cultiv zi de zi, clipă de clipă. Noaptea, când mă trezesc, gândul mi-e tot acolo. Disperarea mă face să mă țin de mâna Lui. Disperarea pe care o simt când văd în jurul meu un ocean nesfârșit, în care  nu te poți sprijini pe nimic.

pr. Visarion Alexa

Devenind o prezență vindecătoare #44


Avem un Mare Preot care înțelege simțământul infirmităților noastre.

Dacă ar fi înțeles și numai faptul că suntem infirmi, și ar fi fost suficient. Însă El a înțeles simțământul infirmităților noastre -nu doar infirmitățile, nu doar slăbiciunea, nu doar blocajele afective și conflictele interne, ci și durerea provocată de ele. El înțelege frustrarea, anxietatea, depresia, rănile, sentimentul abandonării, al singurătății, al izolării și al respingerii.

Care este dovada acestui lucru?

„În zilele Sale pământești”, în timp ce Isus era om, El „a adus rugăciuni și cereri” (Evrei 5:7). Liniștit? O,nu. El „a adus rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.”

Toate trimit la Ghetsimani, la patimi și la suferință, la crucea Domnului nostru, spunând parcă: „Iată, a experimentat totul. Știe ce înseamnă să strigi cu lacrimi. S-a luptat cu sentimente care aproape L-au zdrobit. El știe. A trecut prin asta și simte alături de tine. El suferă împreună cu tine. Faptul că Dumnezeu nu numai că știe și Îi pasă, ci și înțelege pe deplin, este cel mai terapeutic factor în vindecarea sufletelor noastre vătămate.

David A. Seamands – Leac pentru suflete vătămate

Devenind o prezență vindecătoare #43


„Am fost o victimă. N-am avut de ales. Nu eu am ales să mă nasc. Nu mi-am ales părinții, frații și surorile. Nu mi-am ales handicapurile și boala. Am fost o victimă, iar rănile, umilința și cicatricele mele sunt nedrepte.” Vedem această mânie ascunsă ieșind la suprafață în perfecționiștii ce vor să corecteze fiecare greșeală pe care o văd și să îndrepte toate relele din lume.

Locul vindecării pentru aceste persoane rănite este Crucea.

Privind Crucea, începem să înțelegem cât de mult Se identifică Hristos cu adevărul, și nu doar cu adevărul sclipitor, strălucitor și frumos al lui Dumnezeu pentru noi toți. Crucea Lui reprezintă adevărul înspăimântător și revoltător despre noi toți – adevărul despre invidia, ura, pofta, egoismul și mînia care sălășluiesc în această lume căzută, păcătoasă, a ființelor umane. Adevărul viețuirii în această lume a ieșit la suprafață prin răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Acum știm că Dumnezeu înțelege cum e să trăiești în această lume. El este Tămăduitorul rănit, e Marele nostru Preot mișcat de simțământul infirmităților noastre.

Aceasta este vestea cea bună, prea bună pentru a fi adevărată, pentru fiecare perfecționist care nu poate face față sentimentelor contradictorii dinăuntrul lui și pe care crede că nu-l poate împărtăși lui Dumnezeu. Pe Cruce, El a experimentat toate acestea și încă mult mai mult.

David A. Seamands – Leac pentru suflete vătămate