Policarp s-a născut în anul 68 d.Hr. în cetatea Efes. Părinții săi, Pancratie și Teodora, erau bogați, însă evlavioși și milostivi față de săraci. Fiind vremuri de persecuție, însă, părinții săi au fost martirizați la scurt timp după nașterea sa, așa că Policarp a fost crescut de o văduvă creștină, în teamă de Dumnezeu și cu aceeași dorință de a-i ajuta pe cei săraci precum părinții săi martiri. Numele Policarp însemna „multe roade”.
Continuă lectura „Părinții Bisericii #2 – Policarp al Smirnei”Autor: Irina Enache
Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis.
În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/.
Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi
Devenind o prezență vindecătoare #1
„Iubește pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta (…) și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10:27)
Modul în care interacționăm cu aproapele nostru, atât cel de lângă noi, cât și cel mai îndepărtat, este modul în care interacționăm cu Hristos, Dumnezeul Cel Viu. Suntem o prezență vindecătoare pentru alții atunci când le dăm putere și nădejde.
Iar dacă nu am grijă de mine mai întâi, nu am ce să le ofer celorlalți. Încep să am grijă de mine atunci când îmi concentrez atenția pe ființa mea: suflet, minte și trup. Îi îngădui lui Hristos să lucreze în mine atunci când mă străduiesc să dobândesc treptat o liniște interioară – ceea ce nu este o sarcină ușoară în mediul de astăzi.
Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare
Părinții Bisericii #1 – Ignatie al Antiohiei (Teoforul)
Ignatie a fost un urmaș direct al apostolilor, fiind al treilea episcop al Antiohiei, una dintre cele mai importante biserici ale acelor zile. A fost ucenic al Apostolului Petru și, împreună cu Policarp al Smirnei, a fost ucenic al Apostolului și Evanghelistului Ioan. Cu siguranță reprezenta una dintre cele mai proeminente personalități creștine în acea perioadă ce a urmat lucrării apostolilor. Antiohia era, însă, și locul unor importante dezbateri religioase, așa că Ignatie a denunțat dezbinarea ca „început al răului”, implicându-se cu tenacitate în acele conflicte. A interacționat și cu grupările eretice, mustrându-i cu asprime pe iudaizatori, sau atacându-i pe docetiști, care credeau că Isus doar a părut a fi om, dar nu a fost în realitate. A fost arestat, fiind acuzat de „ateism” – negarea zeilor romani – și dus de la Antiohia la Roma pentru judecată. Pe drum, s-a întâlnit la fiecare oprire cu liderii creștini din zonă și a scris șapte scrisori (către Efeseni, Magnezieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni, Smirneni, și o epistolă către sfântul Policarp)
Continuă lectura „Părinții Bisericii #1 – Ignatie al Antiohiei (Teoforul)”„Creștinismul irelevant” de Vlad Crîznic
Oare mai este creștinismul relevant astăzi pentru lumea postmodernă în care trăim? Sau mai degrabă, Biserica s-a concentrat excesiv asupra dorinței de a fi relevantă, încât a făcut din ea un scop în sine, depărtându-se de adevărata ei chemare?
Încercăm astăzi să aflăm câteva răspunsuri la aceste de întrebări, sau măcar să stârnim o dezbatere, cu ajutorul cărții lui Vlad Crîznic, Creștinismul irelevant.
Vlad Crîznic este licențiat în Teologie la Universitatea Emanuel din Oradea, a obținut un masterat în Ecleziologie Contemporană la King’s College Londra, iar în prezent este doctorand al aceleiași universități britanice. Vlad conduce echipa Ravi Zacharias International Ministries în România într-un proiect apologetic și evanghelistic de anvergură care își propune să „îl ajute pe credincios să gândească și pe gânditor să creadă”.
Continuă lectura „„Creștinismul irelevant” de Vlad Crîznic”Seria „Devenind o prezență vindecătoare” – citate din cărți de consiliere creștină
La cine apelezi când ai o problemă? La un prieten, la un membru al familiei? La cineva din biserică? Sau, poate, tocmai în acest mediu te simți respins și judecat?
Multe biserici și-au neglijat rolurile de comunități terapeutice și de susținere. Și mulți dintre noi am fi ușurați dacă Dumnezeu ar fi încredințat sfințirea noastră în mâinile unor profesioniști pregătiți și plătiți – însă acesta pur și simplu nu este modelul biblic. Planul lui Dumnezeu este ca, prin lucrarea credincioasă a fiecărui membru, trupul să crească spre maturitatea deplină în Hristos.
În plus, atunci când se confruntă cu probleme sufletești și relaționale, este clar că oamenii apelează mult mai des, sau mai întâi, la prieteni și la familie – nu la profesioniști. Suntem noi dornici să-i ajutăm? Avem noi, oare, ochi să vedem problemele celor din jur? Suntem noi pregătiți să fim primii „consilieri”, neoficiali, la care apelează un prieten – și, cunoscând bine Cuvântul lui Dumnezeu, să fim gata să putem alina suferința, să confruntăm păcatul, și să ne susținem semenii pe calea sfințirii?
Seria „Devenind o prezență vindecătoare” – citate din cărți de consiliere creștină – este menită să ne aducă, în fiecare joi, un strop de înțelepciune în acest sens – mici sfaturi sau idei de la autori din domeniul consilierii creștine, precum Larry Crabb, Gary Collins, Paul David Tripp și alții, care să ne pună pe gânduri și să ne însuflețească să devenim sensibili, să folosim principiile corecte pentru a ne sprijini semenii și să fim reprezentanții firii omenești ai lui Hristos pe pământ, să fim prezența Lui vindecătoare pentru alții.
Poate că nu vom schimba lumea. Însă cu siguranță îi putem influența pe cei apropiați nouă și putem lăsa ceva semnificativ în urma noastră.
CARTEA E O VIAȚĂ 