Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #425


Să înveți să asculți poate fi la fel de greu ca învățatul unei limbi străine, dar trebuie să învățăm dacă vrem să ne comunicăm iubirea:

1. Păstrează contactul vizual atunci când partenerul îți vorbește. Asta ajută să nu-ți fugă gândul în altă parte și să poți să-i comunici partenerului că-i acorzi toată atenția.

2. În timp ce-ți asculți partenerul, nu mai face și altceva. Nu uita, timpul acordat presupune și întreaga atenție.

3. Ascultă sentimentele. Întreabă-te „Oare prin ce stare emoțională trece partenerul meu?”

4. Observă limbajul trupului. Uneori, limbajul trupului transmite un mesaj, în vreme ce cuvintele transmit un altul. Cere precizări, pentru a fi sgur că știi exact ce gândește sau simte celălalt.

5. Refuză întreruperile. Dacă îți acord toată atenția în timp ce vorbești, mă voi abține să mă apăr sau să aduc acuze sau să-mi afirm poziția. Scopul meu este să-ți descopăr gândurile și sentimentele.

Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii

Un strop de viață #424


Limbajul 2 – Timpul acordat

La fel ca vorbele de încurajare, limbajul timpului acordat are mai multe dialecte. Unul dintre cele mai cunoscute ar fi cel al adevăratei conversații. Prin adevărata conversație mă refer la un dialog plin de înțelegere în cadrul căruia doi indivizi își împărtășesc experiențele, gândurile, sentimentele și dorințele într-un context echilibrat și într-o atmosferă prietenească. Majoritatea celor care se plâng că partenerii lor nu le vorbesc nu se referă la faptul că aceștia n-ar scoate niciun cuvânt, ci la acela că doar rareori participă la un dialog deschis. Dacă limbajul principal al iubirii partenerului înseamnă timpul petrecut împreună, un asemena dialog este esențial pentru acea senzație de a se simți iubit/iubită.

Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii

Un strop de viață #423


Limbajul 1 – Cuvintele de încurajare

Țelul iubirii nu este să obții ceea ce dorești, ci să facă ceva spre binele celui pe care îl iubești. Realitatea este că, atunci când suntem aprobați, suntem și mult mai motivați să reacționăm pozitiv și, deci, să facem ceea ce ar dori partenerul.

Complimentele reprezintă doar una dintre căile prin care ne putem aproba partenerul. Un alt dialect îl constituie cuvintele de încurajare. Cuvântul încurajare înseamnă „a inspira curaj”. Cu toții avem zone în care ne simțim nesiguri. Ne lipsește curajul, și această lipsă a curajului ne împiedică să ducem la bun sfârșit anumite lucruri pe care am dori să le facem. Potențialul latent din zonele de nesiguranță ale partenerului așteaptă vorbele voastre de încurajare.

Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii

Un strop de viață #422


Iubirea nu ține socoteala greșelilor. Iubirea nu scoate mereu la iveală neajunsurile trecutului. Nimeni nu e perfect. În căsnicie, nu facem întotdeauna ceea ce e mai bine sau ceea ce s-ar cuveni. Uneori, am făcut și am spus lucruri dureroase pentru partenerii noștri. Nu putem șterge trecutul cu buretele. Putem doar să-l recunoaștem și să acceptăm că am greșit. Putem cere iertare și putem încerca să acționăm astfel pe viitor. După ce am recunoscut greșeala și ne-am cerut iertare, nu mai avem ce să facem pentru a îndrepta răul cauzat partenerului. Când partenerul a greșit față de mine, mi-a mărturisit și și-a cerut iertare, am ocazia să-mi fac dreptate sau să iert. Dacă aleg să-l judec și să caut cu orice preț să i-o plătesc, devin judecător, iar partenerul inculpat. Intimitatea devine imposibilă. Dacă aleg, totuși, iertarea, intimitatea poate fi regăsită. Iertarea este un fel de a iubi.

Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii

Un strop de viață #421


Nu avem putinţa de a scăpa de pericolele şi primejdiile de care ne e plină viaţa, fără ajutorul de fiece clipă şi necurmat al lui Dumnezeu; să I-l cerem, deci neîncetat. Însă cum să I-l cerem fără a trăi în prezenţa Lui şi cum am putea fi cu El altfel decât gândindu-ne la El deseori? Şi cum am putea să ne gândim adesea la El, altfel decât printr-un sfânt obicei pe care trebuie să îl deprindem?

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului