Ce-i face pe doi oameni să se apropie unul de altul și să se iubească? Sigur că e și misterul atracției fizice, dar dincolo de asta sunt lucrurile pe care le împărtășesc.

Pur și simplu s-a întâmplat să împărtășim aceleași gusturi; dar ceea ce trebuie să facem acum este să împărtășim totul. Astfel vom crea mii de fire, mici și mari, care ne vor uni. Atunci vom fi atât de apropiați încât va fi imposibil – inimaginabil – ca vreunul din noi să presupună că poate re-crea o apropiere asemănătoare cu altcineva. Iar încrederea noastră, a unuia în celălalt, se va baza nu numai pe dragoste și loialitate, ci și pe realitatea celor o mie de fire pe care le vom împărtăși – o mie de fire împletite într-o unitate indestructibilă.

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră

Reclame

Limbajul 4 – Serviciile

Prin „servicii” înțeleg lucrurile pe care ar vrea partenerul să le faci. Încerci să-i intri în voie findu-i de folos, să-ți exprimi iubirea făcând diverse lucruri. Serviciile presupun grijă, planificare, timp, efort și energie. Dacă sunt făcute în spirit pozitiv, ele devin o expresie reală a iubirii.

Isus Hristos a ilustrat într-un mod simplu, dar profund, exprimarea iubirii printr-un serviciu atunci când a spălat picioarele ucenicilor Săi. Într-o cultură în care oamenii purtau sandale și mergeau pe niște străzi foarte murdare, obiceiul era ca servitorul casei să spele picioarele musafirilor de îndată ce soseau. Isus, care Își învățase ucenicii să se iubească între ei, le-a dat un exemplu despre felul în care trebuie să-și exprime iubirea atunci când a luat un vas de spălat și un ștergar și a început să spele acele picioare murdare. După ce Și-a exprimat în acest fel simplu iubirea, El Și-a încurajat ucenicii să-I urmeze exemplul.

Mai înainte, Isus spusese că aceia ce vor să fie mari în împărăția Sa să se facă slujitori. În majoritatea societăților, cei mari îi stăpânesc pe cei mici, dar Isus Hristos a spus că aceia cu adevărat mari trebuie să-i slujească pe ceilalți. Apostolul Pavel sa rezumat această filozofie atunci când a spus: „Slujiți unul altuia prin iubire”.

Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii


Limbajul 2 – Timpul acordat

La fel ca vorbele de încurajare, limbajul timpului acordat are mai multe dialecte. Unul dintre cele mai cunoscute ar fi cel al adevăratei conversații. Prin adevărata conversație mă refer la un dialog plin de înțelegere în cadrul căruia doi indivizi își împărtășesc experiențele, gândurile, sentimentele și dorințele într-un context echilibrat și într-o atmosferă prietenească. Majoritatea celor care se plâng că partenerii lor nu le vorbesc nu se referă la faptul că aceștia n-ar scoate niciun cuvânt, ci la acela că doar rareori participă la un dialog deschis. Dacă limbajul principal al iubirii partenerului înseamnă timpul petrecut împreună, un asemena dialog este esențial pentru acea senzație de a se simți iubit/iubită.

Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii


Bunătatea este atingerea, privirea, bătaia inimii şi acţiunea ce caută să-l preţuiască şi să-l ocrotească pe cel căruia îi spui „Te iubesc”. Angajamentul voinţei şi bunătatea sunt componente care se îmbină într-un amestec încântător, făcând din locuinţă un cămin, un liman al amintirilor de nepreţuit.

Ravi Zacharias, Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebecca


Dumnezeu se apropie şi spune: „Acesta este darul meu preţios pentru tine. Primeşte-l cu smerenie şi păzeşte-l cu grijă”. Curtoazia în dragoste nu are nimic de a face cu farmecul înfăţişării exterioare, ci este strâns legată de blândeţea unei inimi gata să slujească. Aceasta este prima lecţie grea. Nu acţionezi sub impulsul farmecului celuilalt, ci în virtutea angajamentului de a aduce bucurie în viaţa lui.

Ravi Zacharias, Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebecca