Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #623


Domnul Isus Hristos este cuvântul final al lui Dumnezeu adresat omenirii. El este Profetul cel îndelung aşteptat „ca Moise”, a Cărui glorie depăşeşte într-un mod infinit pe cea a lui Moise sau a oricărui alt profet. Întrucât El este „Fiul cel preaiubit” al lui Dumnezeu, noi trebuie să „ascultăm de El” în „toate lucrurile”. În Predica de pe Munte, Hristos ne oferă un crâmpei din bunătatea radicală ce caracterizează pe aceia care aparţin Împărăţiei cerurilor. Neprihănirea lor depăşeşte cu mult pe cea a cărturarilor şi fariseilor, pentru că ea izvorăşte dintr-o inimă înnoită şi locuită de Duhul Sfânt. Legea lui Hristos nu răstoarnă Legea lui Moise, ci dimpotrivă, ea o „împlineşte” şi o aduce la final. Legea lui Moise a fost ca un gardian care este pus să păzească un copil sub disciplină strictă (ca un sclav) spre binele lui. Spre deosebire de aceasta, Legea lui Hristos ţine de tărâmul acelora care se bucură de calitatea deplină şi glorioasă de fii – un tărâm caracterizat de libertăţi şi responsabilităţi cu mult mai mari decât cele avute în vedere de Moise.

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Un strop de viață #621


A vedea legea lui Hristos ca pe o nouă „listă de reguli” care trebuie respectate cu scrupulozitate înseamnă a rata întreg înţelesul Noului Testament cu privire la natura vieţii noi a creştinului, viaţă „în Duhul” (v. capitolele 18-19). Pe cât de înfricoşător poate să pară pentru aceia care doresc o poruncă clară pentru fiecare circumstanţă a vieţii, Noul Testament prezintă „umblarea în Duhul” ca fiind cheia pentru împlinirea voii lui Dumnezeu. Aceia care „umblă după îndemnurile Duhului” vor împlini „porunca Legii” (Romani 8:4) ca o implicaţie, căci acolo unde Duhul are o domnie liberă în viaţa credinciosului, acesta va avea „roada Duhului” care constă din „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”, iar „împotriva acestor lucruri nu este lege” (Galateni 5:22-23).

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Un strop de viață #619


Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Se proslăvesc unul pe celălalt. În centrul universului, dragostea altruistă este sistemul circulator al vieții trinitariene a lui Dumnezeu. Persoanele care formează Sfânta Treime se proslăvesc între ele, comunică între ele și se respectă între ele. Când primii creștini greci vorbeau despre perichoresis în Dumnezeu, ei voiau să spună că fiecare persoană dumnezeiască le conține, în chiar centrul ființei sale, pe celelalte două. Într-o mișcare constantă de deschidere și acceptare, fiecare persoană le cuprinde și le înconjoară pe celelalte două.

Cornelius Plantinga, citat în Argument pentru Dumnezeu de Timothy Keller

Un strop de viață #617


Identitatea construită pe Evanghelie ne dă o nouă temelie pentru acorduri sociale juste și armonioase. Valoarea mea de creștin nu se creează prin excluderea celuilalt, ci prin Domnul, care a fost exclus pentru mine. Harul Său mă smerește mai mult decât o poate face religia (deoarece am prea multe defecte pentru a mă putea mântui prin propriile strădanii), dar în același timp mă și susține cu mai multă putere decât o poate face religia (deoarece știu cu certitudine absolută că Dumnezeu mă acceptă necondiționat).

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu

Un strop de viață #615


Dacă aș fi mântuit prin fapte bune, ar exista o limită în ceea ce Dumnezeu ar cere de la mine sau a împrejurărilor dificile prin care m-ar trece. Aș fi ca un plătitor de taxe și impozite care are „drepturi” – mi-aș face datoria, ca urmare aș avea dreptul la o anumită calitate a vieții. Dar dacă sunt un păcătos mântuit prin har, atunci El poate să-mi ceară orice.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu