„Dumnezeul risipitor” de Timothy Keller


Astăzi vă prezint o carte scurtă, ce-și propune să ne ofere o privire proaspătă asupra uneia dintre cele mai cunoscute pilde rostite de Isus Hristos, și anume, pilda fiului risipitor.

Cartea se numește Dumnezeul risipitor – recuperarea esenței creștinismului, este scrisă de Timothy Keller și, după spusele sale din introducere, ea are ca scop prezentarea elementelor de bază ale mesajului creștin, Evanghelia. De aceea, poate să slujească drept introducere în credința creștină pentru cei ce nu îi cunosc învățăturile sau pentru aceia care s-au îndepărtat cu mai mult timp în urmă de ele.

În primele cinci capitole voi decoda sensul de bază al pildei, continuă Keller. În capitolul 6 voi arăta în ce fel ne ajută ea să înțelegem întreaga Biblie și în capitolul 7 voi arăta cum se aplică învățătura ei în viața noastră în această lume.

Isus ni-L arată pe Dumnezeul Marii Generozități, care este literalmente risipitor față de noi, copiii Lui. Harul incalculabil al lui Dumnezeu este nădejdea noastră cea mai mare, o experiență transformatoare pentru noi, și subiectul acestei cărți, încheie Keller introducerea cărții.

Pilda fiului risipitor este poate cea mai cunoscută pildă rostită de Domnul Isus Hristos, pe care chiar și cei care nu au citit niciodată Biblia o cunosc. Un tată avea doi fii. Cel tânăr își cere partea de moștenire din partea tatălui și pleacă în lumea largă unde risipește tot ce are. Ajungând la un loc cu porcii, își vine în fire și decide să se întoarcă acasă ca rob. Tatăl îl primește cu mâinile deschise și dă o petrecere în cinstea lui, dar fiul cel mare este atât de revoltat încât refuză să ia parte la sărbătoare, în ciuda invitației tatălui.

În capitolul 1 al cărții Dumnezeul risipitor Timothy Keller spune că majoritatea interpretărilor care se dau acestei pilde se concentrează pe fuga și întoarcerea fiului mai tânăr – „fiul rătăcitor”. Dar acestea pierd adevăratul mesaj al pildei, fiindcă în pildă se vorbește despre doi frați, fiecare dintre ei reprezentând un fel diferit de a fi alienat de Dumnezeu și un fel diferit de a căuta acceptarea în Împărăția cerurilor.

Isus îi cheamă nu atât pe oamenii imorali din afara comunității credinței, cât, mai degrabă, pe oamenii morali din interiorul comunității credinței. El vrea să arate orbirea, îngustimea și autoîndreptățirea lor și le spune că lucrurile acestea le distrug nu numai sufletele, ci și pe cei din jur. Este așadar o greșeală să credem că Isus spune pilda aceasta în primul rând ca să îl asigure pe „fiul cel tânăr” de dragostea Lui necondiționată, susține Keller.

În capitolul 3, intitulat Redefinirea păcatului, autorul arată că Isus îi folosește pe fratele cel tânăr și pe fratele cel mare ca să prezinte două căi principale în care oamenii încearcă să își găsească fericirea și împlinirea: calea conformării morale și calea descoperirii de sine.

Fratele cel mare din această parabolă ilustrează calea conformării morale. Fariseii din vremea lui Isus credeau că, întrucât erau poporul ales al lui Dumnezeu, tot ce aveau de făcut era să-și mențină poziția în binecuvântarea Lui și să primească mântuirea finală printr-o ascultare strictă de preceptele Bibliei.

Persoana care urmează calea conformării morale spune: „Eu nu fac ceea ce vreau eu, ci ceea ce tradiția și comunitatea vor să fac.”

Persoana care urmează calea împlinirii de sine spune: „Eu sunt singurul care poate să decidă ce este bine și ce este rău pentru mine. Voi trăi așa cum vreau eu, și în felul acesta îmi voi găsi adevăratul sine și fericirea.”

Mesajul pildei lui Isus este că ambele abordări sunt greșite. Pilda lui ilustrează o alternativă radicală, spune Keller.

Fiul cel mare nu pierde dragostea tatălui în ciuda faptului că e bun, ci tocmai fiindcă e bun. Nu păcatele lui ridică o barieră între el și tatăl său, ci mândria realizărilor sale morale; nu nelegiuirile, ci virtutea sa îl împiedică să se bucure de ospățul tatălui.

Fiecare a dorit să ajungă în situația de a spune tatălui ce să facă. Cu alte cuvinte, fiecare s-a răzvrătit – dar unul s-a răzvrătit fiind foarte rău și celălalt s-a răzvrătit fiind extrem de bun. Amândoi au fost alienați de dragostea tatălui; amândoi au fost fii pierduți, arată Keller.

Mesajul pildei fiului risipitor este șocant: împlinirea atentă a legii lui Dumnezeu poate să devină o strategie de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Dacă, la fel ca fratele cel mare, crezi că Dumnezeu este dator să te binecuvânteze și să te ajute fiindcă te-ai străduit din greu să-L asculți și să fii o persoană bună, atunci poate că Isus este ajutorul tău, exemplul tău, chiar inspirația Ta, dar nu este și Mântuitorul tău. Tu ești propriul tău Mântuitor.

Iată, deci, redefinirea radicală de către Isus a răului din noi. Aproape toți oamenii definesc păcatul ca pe nerespectarea unei liste cu porunci. Dar Isus ne arată că un om care nu a încălcat virtualmente nicio regulă din lista de contravenții morale poate fi la fel de pierdut din punct de vedere spiritual ca orice persoană imorală și depravată. De ce? Fiindcă păcatul nu înseamnă doar încălcarea poruncilor, ci și punerea ta în locul lui Dumnezeu ca Mântuitor, Domn și Judecător, așa cum fiul cel mare a încercat să înlocuiască autoritatea tatălui în viața lui, spune Keller.

Așadar, Evanghelia este distinctă de celelalte două abordări, cea a conformării morale sau cea a descoperirii de sine. Din punctul ei de vedere, toți greșesc, toți sunt iubiți, și toți sunt chemați să recunoască acest lucru și să se schimbe.

De ce este atât de important de știut că Isus demască starea de pierzanie a fratelui mai mare ca fiind la fel de greșită și distructivă ca starea de pierzanie a fratelui mai mic?

Timothy Keller răspunde acestei întrebări în capitolul 4 al cărții Dumnezeul risipitor, intitulat Redefinirea stării de pierzanie.

Ținta lui Isus în parabola aceasta au fost în primul rând fariseii, pentru a le arăta cine sunt, indirect îndemnându-i apoi să se schimbe. Așa cum am spus deja, fratele mai mic știa prea bine că este înstrăinat de tatăl lui, dar fratele cel mare nu știa acest lucru. De aceea este atât de periculoasă starea de pierzanie a fratelui mai mare. Frații cei mari nu merg la Dumnezeu ca să-L roage să-i scape din starea lor. Ei nu văd nimic în neregulă cu starea lor, ceea ce este fatal. Dacă știi că ești bolnav, poate că vei merge la doctor, dar dacă nu știi că ești bolnav, nu vei merge – și vei muri.

Ca să devenim cu adevărat creștini, spune Keller, trebuie să ne pocăim și de motivele pentru care facem binele. Fariseii se pocăiesc numai pentru păcatele lor, dar creștinii se pocăiesc și pentru rădăcinile neprihănirii lor. Trebuie să învățăm să ne pocăim de păcatul care se regăsește sub toate celelalte păcate ale noastre și sub neprihănirea noastră – adică de păcatul de a căuta să fim propriul nostru Mântuitor și Domn.

Nu vom înceta să fim frați tineri sau frați mari până când nu vom recunoaște nevoia, ne vom odihni în credință și vom vedea minunea lucrării adevăratului nostru frate mare, Isus Cristos.

În capitolul 6 al cărții Dumnezeul risipitor, așa cum spunea în Introducere, Keller arată în ce fel ne ajută pilda fiului risipitor să înțelegem întreaga Biblie. Mesajul Bibliei este că omenirea este un grup de exilați care încearcă să ajungă acasă. Pilda fiului risipitor se referă la fiecare dintre noi.

Isus nu a venit să scape o singură națiune de oprimare politică, ci mai degrabă ca să ne scape pe noi toți de păcat, de rău și de moarte. El a venit ca să ducă rasa umană Acasă. De aceea, El nu a venit în putere, ci în slăbiciune. A venit ca să experimenteze exilul pe care noi îl meritam. A fost izgonit din prezența Tatălui, a fost aruncat în întuneric, în disperarea supremă a înstrăinării spirituale – în locul nostru. A luat asupra Sa întregul blestem al răzvrătirii omenești, al înstrăinării cosmice, pentru ca noi să putem fi primiți în adevărata noastră casă, spune Keller.

Nimic din ceea ce facem noi nu poate să merite harul și favoarea lui Dumnezeu, tot ce putem face este să credem că acestea ne sunt date în Isus Cristos și să le primim prin credință. Dar dacă credem și ne bizuim cu adevărat pe Acela care ne-a slujit într-un mod jertfitor, acest lucru ne transformă în oameni care iubesc în mod jertfitor pe Dumnezeu și pe aproapele. Dacă spunem: „Cred în Isus”, însă credința aceasta nu influențează felul în care trăim, răspunsul este că nu trebuie să adăugăm o muncă istovitoare la credința noastră, ci mai degrabă că nu Îl înțelegem sau nu credem cu adevărat în Isus, continuă Keller.

Isus ne spune că atât calea hedonistă a fratelui cel tânăr, cât și calea etică a fratelui cel mare sunt fundături spirituale. De asemenea, El ne arată că mai există o cale: prin El. Umblarea pe această cale și trăirea unei vieți bazate pe mântuirea Lui ne vor duce în cele din urmă la ospățul absolut, la festinul de la sfârșitul istoriei. Acum putem să ne bucurăm de arvuna viitoare salvări, în toate modurile evidențiate în acest capitol: în rugăciune, în slujirea altora, în transformarea naturii noastre prin evanghelie și în relațiile vindecate pe care Cristos ni le dă. Dar acestea sunt doar o arvună a ceea ce va veni, încheie Keller scurta carte, Dumnezeul risipitor.

Cred că este o carte foarte bună pentru vremurile noastre în care accentul se pune pe stima de sine și pe importanța eului și este mult mai greu să vorbești despre păcat și despre faptul că toți oamenii sunt păcătoși, oricât de buni ar părea. Este o foarte bună prezentare succintă a Evangheliei pe înțelesul unei culturi contemporane, lipsită de limbajul de lemn care poate îi împiedică deseori pe oamenii din ziua de azi să se apropie de Dumnezeu. O recomand atât celor care sunt în căutarea lui Dumnezeu, cât și celor care L-au găsit, dar vor să îi ajute și pe alții să o facă într-un mod care să fie pe înțelesul lor.

Episodul integral:

Alte cărți de Timothy Keller prezentate pe blog și în emisiune:

„Argument pentru Dumnezeu”

„Sensul căsniciei”

Altă abordare a pildei fiului risipitor:

„Întoarcerea fiului risipitor” de Henri Nouwen

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării. Am fost voluntar și am lucrat ca redactor la RVE Bucureşti din 2006 până în februarie 2020. Printre pasiunile mele, pe lângă cărţi, se mai numără lucrul manual (origami, felicitări etc.), plimbările în parc şi ieşirile în oraş pe la librării şi biblioteci. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis şi Philip Yancey. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s