„Cel mai mare Dar” de Ann Voskamp


Crăciunul se apropie. Îi simţi bucuria sau eşti deja prea împovărat de toate pregătirile şi cumpărăturile obositoare?

Poate pentru tine Crăciunul este o sărbătoare chiar mai tristă decât restul anului, pentru că nu poţi fi cu cei dragi, iar sărbătorile adâncesc singurătatea, iar cel de anul acesta, din plină pandemie, poate că înrăutățește și mai mult lucrurile.

Însă Crăciunul acesta poate fi altfel. Te poate transforma. Te poate înviora, dacă îl laşi să îţi şoptească „Isus“.

Astăzi vă invit să celebrăm, cu ajutorul cărţii Cel mai mare Dar de Ann Voskamp, tradiţia de Advent, şi prin intermediul acesteia, descendenţa şi măreţia celui mai mare Dar pe care Dumnezeu Îl are pentru noi – Fiul Său, Isus Cristos.

Ann Voskamp ne invită pas cu pas să contemplăm clipele care alcătuiesc istoria naşterii lui Cristos, trecând mai întâi prin istoria omenirii, a lui Israel, de la Creaţie până la potop, de la patriarhi la Exod, de la arborele Său genealogic până la minunea naşterii dintr-o fecioară.

Cartea Cel mai mare Dar se doreşte a fi o piatră de aducere aminte, o mărturie a faptului că doar Cristos este Cel care poate da sens Crăciunului. Cartea este o comoară care învinge implacabilitatea timpului şi la care familia ta se va bucura să revină an de an în timp ce sărbătoreşte venirea Mântuitorului nostru, Isus Cristos.

Dumnezeu a părăsit cerurile care nu erau suficient de mari ca să-L cuprindă şi S-a lăsat ţinut într-o mână. Misterul acesta măreţ se transformă într-un copilaş atât de micuţ, iar Dumnezeul infinit devine un prunc, remarcă Ann Voskamp cu duioşie.

O inimă care bate în pieptul unui copilaş firav; o bătaie de inimă aducătoare de speranţă, schimbare, dragoste; o bătaie care ţine ritmul singurului cântec pe care tu îl aşteptai – pe care îl aştepta întreaga planetă ameţită parcă de o eternă rotire în jurul axei sale. Aşteptare.

Ne vom lua timp să analizăm pe îndelete fiecare imagine superbă ce însoţeşte aceste 25 de povestiri ale Adventului. Şi iată-L – Darul extraordinar, tăiat, zdrobit şi dăruit nouă. Darul care a fost crucificat pe o cruce pentru noi. Darul ale Cărui mâini şi picioare au fost străpunse pentru tine. Da, Tu, Dumnezeule binevoitor, ai fost zdrobit şi Te-ai descoperit pe cruce ca fiind Darul infinit, cel mai mare Dar.

Aici şi acolo, în mijlocul incredibilului, al strigătelor puternice, al afacerilor, al marilor spectacole, Cristos – mica minune măreaţă – vine umil şi-ţi şopteşte: Caută-Mă! Chiar acolo unde te afli, uită-te la licăririle gloriei lui Dumnezeu care îşi fac apariţia, germinează, înmuguresc, se dezvoltă, aduc roadă, creează o Împărăţie, remodelează lumea. Încet şi fără zgomot.

Caută vlăstarul care-L mărturiseşte pe Dumnezeu – Copilul plăpând, imnul murmurat în casă, femeia modestă aplecată în faţa condicii recensământului, Cuvântul lui Dumnezeu cu colţurile îndoite care-ţi face semn din raft. Priveşte îndelung la vlăstarul gloriei pentru a prinde rădăcini în Dumnezeu.

Teologia arborelui, a Crucii, caută întotdeauna prezenţa lui Dumnezeu în darurile nebăgate în seamă de către lume. Micuţul Copilaş de la Betleem, Fiul lepădat al lui Dumnezeu, Mesia cel despuiat şi bătut care este pironit pe Cruce – ne imploră să petrecem această perioadă de Advent fiind atenţi la cei neînsemnaţi, desconsideraţi, singuri, pierduţi, ne aminteşte Ann Voskamp.

Adventul este format din clipe. Este această lentă dezvăluire a harului.

Prima întrebare din Vechiul Testament este „Unde eşti?“. Dumnezeu vine la tine şi te întreabă „Unde eşti?“

Prima întrebare din Noul Testament, atunci când magii au venit să-L caute pe Isus, a fost „Unde este El?“

Descoperim unde suntem doar atunci când aflăm unde este El. Ne regăsim doar atunci când Îl găsim pe El. Ne pierdem într-un arbore genealogic şi ne regăsim în altul.

Dumnezeul tău nu renunţă la tine. Dumnezeul tău te caută atunci când te simţi pierdut, Dumnezeul tău te caută atunci când eşti descurajat şi Dumnezeul tău te strigă atunci când te simţi lepădat.

În timp ce în alte credinţe strădania e îndreptată spre a ne lua din lumea aceasta şi a ne duce undeva în cer, în creştinism cerul se coboară şi Cristos vine în lumea aceasta să fie alături de noi, să sufere împreună cu noi. Avem parte de favorul divin doar pentru că Cristos simte durerea.

Făcând referire la episodul potopului, Ann Voskamp scrie: Cristos vine ca o arcă, ca un jgheab peste ape. Citim ştirile şi ne întrebăm: „Dacă ar exista un Dumnezeu căruia Îi pasă cu adevărat de noi, El s-ar uita la lumea aceasta şi inima Lui S-ar frânge.“ Dumnezeu Se uită însă la Cruce şi spune „Inima Mea s-a frânt“.

Fiecare potop de stres este o invitaţie de a urca în arca Mântuitorului nostru. Fiecare potop de probleme reface topografia sufletelor noastre – făcându-ne mai buni sau mai înverşunaţi.

Harul are şi el şuvoaiele sale. Harul coboară la noi pentru ca noi să ne putem ridica.

Toate greutăţile se topesc însă ca zăpada în căldura cuvintelor Sale: „Te voi binecuvânta“. El nu te va împovăra. Nu te va frânge. El te va binecuvânta – Dumnezeu care are resurse infinite, Dumnezeu care este dragoste perseverentă. Poţi merge înainte şi poţi respira liniştit în orice situaţie ştiind că El te va binecuvînta. Întotdeauna poţi respira relaxat dacă ştii că totul e har, spune Ann Voskamp.

Prin urmare, încetineşte ritmul şi simte vântul. Ascultă colindele puţin mai mult timp. Zăboveşte în linişte şi gustă harul clipei prezente; recunoaşte că El este bun şi că El este Dumnezeu. Numără-ţi acum toate darurile şi ascultă ecoul în toate: te voi binecuvânta.

Indiferent de ceea ce ţi se întâmplă, nu poţi fi niciodată distrus. Poţi sta în jurul bradului de Crăciun şi să ai un arbore genealogic ca al lui Iosif, cu înşelători şi bătăuşi, să ai o familie ca a lui Iacov, care fuge, merge dintr-un loc în altul şi-i ponegreşte pe oameni. Dar, dintr-un astfel de arbore genealogic ce pare un dezastru, Dumnezeu Îl aduce pe Mesia. Ceea ce s-a dorit a fi rău, Dumnezeu a preschimbat în bine, ne aminteşte Ann Voskamp.

Căci un Copil ni S-a născut. Lumina nu vine niciodată aşa cum te-ai aştepta. Ea vine într-un mod greu de crezut şi neaşteptat – direct în neînsemnatul Betleem şi în ieslea lipsită de speranţă. Crăciunul ne şopteşte că există speranţă. Nu contează cât de mare e întunericul; o lumină îl poate străbate. Nu contează dacă lumea ne şopteşte: „Nu există niciun indiciu că vom primi ajutor de altundeva“, spunându-ne că nimic nu se va schimba, nici nu se va îmbunătăţi vreodată. Dumnezeu intervine în locurile cele mai întunecate pentru ca tu să-I poţi vedea lumina strălucind mai puternic.

Poţi înţelege Crăciunul şi îl poţi crede cu adevărat doar atunci când îl trăieşti. Când aduci lumină în locurile cele mai neobişnuite în mijlocul unei lumi aflate în întuneric pe care o trezeşti la viaţă cu flacăra curajoasă a veseliei; când încălzeşti locurile reci, lipsite de speranţă cu bucuria cutezătoare că Dumnezeu este cu noi, Dumnezeu este în noi; când eşti un fitil care aduce speranţă în întuneric. Când pricepi Crăciunul, oamenii capătă speranţă de la tine – nu o pierd.

Când inima îţi arde, te transformi într-o torţă care aprinde inimile celorlalţi. Când vii la iesle doar cu inima ta zdrobită şi te apleci pentru a vedea gloria Sa, incandescenţa unei iubiri atât de mari – cine oare mai iese din iesle fără a fi înflăcărat de dorinţa de a merge în lume cu o inimă care-i arde în piept precum un tăciune încins? O astfel de inimă ar putea pune lumea pe foc.

Dumnezeu este cu noi. Dumnezeu rămâne cu noi. Această lumânare de Crăciun arde puternic, îşi dă lumina; lumea este luminată şi Crăciunul nu va dispărea niciodată. Cristos este darul veşnic pentru tot restul vieţii noastre.

Cartea lui Ann Voskamp, Cel mai mare dar, este o carte de citit în tihnă, câte un capitol pe zi în cele 25 de zile dinainte de Crăciun, o carte plină de poezie, dar şi de promisiunile clare ale lui Dumnezeu, observate de la începutul până la sfârşitul Scripturii. Mi-a plăcut că prezintă istoria planului de mântuire a lui Dumnezeu de la Geneza până Evanghelii, şi nu se limitează doar la relatările acestora din urmă. Eu am citit-o la câteva săptămâni după ce am devenit mamă, iar anumite pasaje din ea au fost exact ceea ce aveam nevoie să aud în momentele respective din partea lui Dumnezeu şi au fost o mare mângâiere.

Dacă încă nu aţi decorat casa de sărbătoare, vizitaţi blogul autoarei Ann Voskamp, pentru mai multe resurse legate de cartea Cel mai mare Dar şi de sărbătoarea Naşterii Domnului (aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici).

Puteți asculta episodul integral aici:

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării. Am fost voluntar și am lucrat ca redactor la RVE Bucureşti din 2006 până în februarie 2020. Irina Trancă. Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s