Citate

Un strop de viață #810


Mă întreb câți dintre noi, cei care pretindem că suntem ai lui Hristos, ne asemănăm într-o anumită măsură cu un copac putrezit. Arătăm destul de bine pentru lumea din jur și – mai important – pentru comunitatea bisericii noastre și a prietenilor noștri creștini. Purtarea noastră exterioară ar putea da semne de mici probleme, dar aproape nimeni nu știe că în interior, acolo unde ar trebui să existe ascultare și sfințenie, există un gol spiritual mortal. Suntem putrezi.

Personal, mă minunez de putreziciunea care se strecoară în viața mea. Putreziciunea unui spirit critic, a unui cuvânt neglijent, a unui spirit mândru. Putreziciunea îngrijorării cornice, a lipsei de rugăciune, a discursului exagerat și a egoismului.

Vestea bună este că, spre deosebire de un copac, există speranță pentru mine și pentru tine. Dumnezeu poate să restaureze ani întregi de putreziciune. Vestea proastă este că dacă persistăm în auto-amăgirea noastră, putrezirea spirituală ne va ucide în final. Până la urmă, dacă putrezim sau nu este o chestiune de alegere. Haideți să alegem cu înțelepciune!

 

Jon Gauger, Rotten to the Elbow!

Un strop de viață #809


Cel ce citește și studiază cu atenție Scripturile nu va găsi nimic neînsemnat în ele ca să nu-i facă viața și moralitatea mai bune, din moment ce Duhul Sfânt a vrut să fie scrise. Vedem sârguința cu care Moise, sau mai bine spus Duhul Sfânt, descrie până și cele mai nesemnificative fapte și suferințe ale patriarhilor.

Martin Luther, citat de Erwin W. Lutzer în Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi

Un strop de viață #808


Îmi poți arăta un om de pe pământ, care n-ar avea destul de lucru toată viața pentru a împlini și această Poruncă? Căci cine trăiește fără de ispită, fie și măcar o oră? Ca să nici nu mai pomenesc de ispitele pe care ți le fac necazurile, care sunt fără de număr! Totuși, cea mai primejdioasă dintre toate ispitele este atunci când nu ai parte de nici o încercare și totul îți merge bine; căci atunci omul este ispitit să-L uite pe Dumnezeu, să devină prea îndrăzneț și să folosească cum nu trebuie vremea de belșug. Dar tocmai atunci, într-o asemenea vreme când îi merge bine, omul are nevoie să cheme de zece ori mai mult Numele Domnului decât la vreme de necaz.

Marin Luther, Despre faptele bune în Scrieri, volumul 2, Reforma și viața socială

Un strop de viață #807


Omul nu se poate smeri pe deplin până nu ajunge să înțeleagă că mântuirea lui este dincolo de puterile, de sfatul, de eforturile, de voința și de faptele sale, și depinde în mod deplin de voia, sfatul, plăcerea și lucrarea altcuiva, și anume doar a lui Dumnezeu. Căci dacă cineva, având și cea mai vagă impresie că poate face până și cel mai mic lucru spre mântuirea lui, se încrede în sine și nu este cuprins de disperare în inima lui, el nu se va fi smerit înaintea lui Dumnezeu, ci se gândește la un loc, la o vreme sau la o lucrare prin care să ajungă la mântuire. Însă cel ce se încrede pe deplin în voia bună a lui Dumnezeu, disperă profund în inima lui și nu alege nimic singur, ci așteaptă ca Dumnezeu să lucreze în inima Lui, este cel mai aproape de har, ca să poată fi mântuit.

Martin Luther, citat de Erwin W. Lutzer în Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi

Un strop de viață #806


Sărbătoarea sufletească, pe care Dumnezeu o înțelege în această poruncă, este aceea să nu ne lăsăm prinși doar de muncă și meșteșug, ci să ne bizuim, atunci când le îndeplinim, cu atât mai mult pe Domnul, luând seama că nimic nu este propria lucrare a puterilor noastre.

Marin Luther, Despre faptele bune în Scrieri, volumul 2, Reforma și viața socială