Citate

Un strop de viaţă #24


Copiii spun adesea: „Mai fă odată“, iar omul matur „mai face o dată“, până îşi pierde suflarea. Fiindcă adulţii nu sunt destul de puternici încât să exulte în monotonie. Însă poate că Dumnezeu e puternic destul încât să exulte în monotonie. E posibil ca Dumnezeu să-i spună în fiecare dimineaţă Soarelui „Mai fă o dată“ şi în fiecare seară Lunii „Mai fă o dată“. Poate că nu-i o necesitate automată care face toate margaretele la fel. Poate că Dumnezeu face fiecare margaretă în parte, însă nu S-a săturat niciodată să facă margarete. Poate că are pofta eternă a copilăriei, de vreme ce noi am păcătuit şi am îmbătrânit, iar Tatăl nostru e mai tânăr decât noi.

G.K. Chesterton, Ortodoxia

Un strop de viaţă #23


Cred în minuni ca şi în legile fundamentale ale fizicii şi aritmeticii. Primul efect al credinţei este acceptarea minunilor (ceea ce nu contrazice respectul datorat legilor de funcţionare a universului, statornicite de Dumnezeu).

N. Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #22


Dumnezeu foloseşte materialele şi genele omului natural, pe care le desparte şi le recombină cu propria Sa viaţă spirituală. Isus a făcut posibil acest schimb: naşterea din fecioară presupune că ADN-ul Lui a fost o împreunare a două ADN-uri: unul pe deplin dumnezeiesc şi unul pe deplin uman. Şi acum, prin uniune cu El, pot purta înăuntrul meu prezenţa lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului.

Din acest transfer de identitate vin multe responsabilităţi, pentru că atunci când acţionăm în lume, Îl supunem şi pe Dumnezeu acelei activităţi.

Nu pot concepe un argument mai lucid împotriva păcatului. Pavel nu recurge la un argument care să le inoculeze sentimentul vinovăţiei precum „Dumnezeu vă vede“, ci la conştiinţa matură a faptului că Îl Întrupăm pe Dumnezeu în lume. Aceasta este într-adevăr o povară grea.

O făptură atât de minunată de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand

Vezi şi postarea de aici.

Un strop de viaţă #21


Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri, sau trecerea nepăsătoare, sunt de la diavol. Samariteanul n-a fost numai bun, ci şi atent: a ştiut să vadă.

N. Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #20


Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb (Maleahi 3:6)

În ciuda tuturor variabilelor vieţii, există Unul care nu se schimbă. Există Cineva a cărui inimă nu se răzgândeşte, şi pe a cărui frunte nesiguranţa nu o poate brăzda.

Orice altceva s-a schimbat. Toate lucrurile se schimbă. Soarele îşi reduce luminozitatea odată cu trecerea timpului; lumea îmbătrâneşte. Cerurile şi pământul în curând vor trece. Ele vor pieri, învechindu-se ca o haină. Dar există Unul singur care are nemurirea, ai cărui ani nu au sfârşit şi în a cărui persoană nu există schimbare. Bucuria pe care marinarul o simte atunci când păşeşte pe mal, după ce a fost azvârlit încoace şi încolo, este desfătarea creştinului care, în mijlocul tuturor schimbărilor din această viaţă, îşi sprijină piciorul credinţei pe acest adevăr: „Eu, Domnul, nu mă schimb.“

Continuă lectura „Un strop de viaţă #20”