Dumnezeu doreşte să folosească toate acele probleme, de oriunde ar veni şi oricare ar fi natura lor, ca să ne facă asemenea chipului Fiului Său, Isus Cristos. El vrea să ia tragediile şi bucuriile vieţii voastre, precum şi dezamăgirile şi marile plăceri, şi să le ţeasă pe toate într-o tapiserie ce-ţi taie răsuflarea, care să-I etaleze slava, dragostea, puterea şi înţelepciunea.
Ravi Zacharias, Marele Ţesător
În această lume îmbibată în păcat, suferinţa este planul lui Dumnezeu. Ea portretizează oroarea păcatului pentru ca oamenii să poată vedea aceasta. Pentru cei ce nu cred în Hristos, suferinţa pedepseşte vinovăţia păcatului. Însă pentru cei ce-şi iau crucea şi-L urmează pe Isus, ea zdrobeşte puterea păcatului.
John Piper, Nu-ţi irosi viaţa
În timpul celor treizeci de luni în care am zăcut în această cameră, zeci de oameni au murit, iar locurile lor au fost luate de alţii, îşi aminteşte el. Dar aici trebuie spus că s-a petrecut un fapt remarcabil: nici unul nu a murit ateu. Fascişti, comunişti, ucigaşi, hoţi, preoţi, moşieri bogaţi şi ţărani foarte săraci fuseseră închişi împreună în celula noastră; totuşi, niciunul dintre ei nu a murit fără să se fi împăcat cu Dumnezeu şi cu semenii. E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute. O convingere fermă rezistă unor presiuni enorme; nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii.
Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană
De ce Şi-a păstrat Isus rănile? Ar fi putut avea un trup desăvârşit sau ar fi putut să nu aibă trup deloc, atunci când S-a întors la măreţia cerurilor. În schimb, a luat cu Sine cicatricile, ca amintiri ale vieţii Sale de pe pământ. De aceea Dumnezeu ne aude şi ne înţelege durerea şi chiar ne-o absoarbe în El – pentru că El Şi-a păstrat cicatricile ca mărturie veşnică a umanităţii rănite. A fost aici; a îndurat osânda. Durerea omului a devenit durerea lui Dumnezeu.
Philip Yancey şi Paul Brand, în Creaţi după chipul Său.
Despre cărţile lui Philip Yancey cu Dr. Paul Brand: O făptură atât de minunată, Creaţi după chipul Său.
Un lucru pe care promotorii Noii Spiritualităţi l-au făcut în mod cert este că au confirmat adevărul spus de C.S. Lewis că oamenii nu au un suflet, ci mai degrabă fiecare dintre noi este un suflet. Însă toţi avem trupuri. Aceasta este paradigma de la care vreau să pornesc în răspunsul meu către Noua Spiritualitate şi să demonstrez că tot ce caută adepţii Noii Spiritualităţi se găseşte de fapt în Isus. Dar nu în acel Isus pe care Îl popularizează televiziunile comerciale. Nu în acel Isus conceput de imaginaţia New Age. Şi nu în acel Isus despre care toţi vorbesc, dar pe care nimeni nu Îl urmează, care este doar auzit, însă niciodată văzut. Acel Isus la care mă refer eu este Realitatea Absolută, care a venit la noi în trup omenesc pentru a ne aduce har şi adevăr ca să putem deveni copii ai lui Dumnezeu.
Destinul nostru ţine de o Persoană, nu de pelerinajul făcut într-un anumit loc. Scopul nostru este comuniunea cu Dumnezeul cel viu, nu unirea cu o idee impersonală ori cu o Putere Superioară fără nume: o asemenea categorizare este în fapt o laşitate intelectuală. Accesul la o putere abstractă nu îţi dă pe cineva căruia să-i fi recunoscător în clipele de binecuvântare, căruia să-i pui întrebări şi la care să cauţi mângâiere în vremurile de necaz.
Ravi Zacharias, De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă
CARTEA E O VIAȚĂ 