Citate

Un strop de viaţă #146


Principala artă în materie de trăire spirituală este să ştii cum să te porţi cu tine. Trebuie să preiei controlul, să îţi predici, să îţi pui întrebări. Trebuie să te activezi, să te critici, să te condamni, să îţi dai îndemnuri şi să îţi spui: „Nădăjduieşte în Dumnezeu” – în loc de a murmura în felul acesta deprimat şi nefericit, iar apoi trebuie să începi să îţi aduci aminte de Dumnezeu, de cine este Dumnezeu, ce a făcut Dumnezeu şi ce a făgăduit Dumnezeu să facă. Apoi, după ce ai făcut asta, încheie cu următorul lucru important: înfruntă-te pe tine însuţi, înfruntă-i pe alţii, înfruntă-l pe diavol şi întreaga lume şi spune împreună cu psalmistul, în psalmul 42: „Iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”

Martin Lloyd Jones, citat de John Piper în Când nu-L doresc pe Dumnezeu

Un strop de viaţă #145


Există sute de alte lucruri care concurează cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru captarea atenţiei noastre. De aceea, trebuie să ne amintim de avantajele nemărginite şi superioare ale Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa noastră. Citirea, meditarea, memorarea şi studierea Bibliei ne vor oferi în viaţa aceasta şi în cea viitoare mai multă bucurie decât toate lucrurile care ne ademenesc de la Cuvânt. Iată câteva din motivele pentru care valoarea Cuvântului lui Dumnezeu depăşeşte orice lucru de pe acest pământ: Continuă lectura „Un strop de viaţă #145”

Un strop de viaţă #144


(Despre jertfa lui Hristos) Numai deznădejdea omenească de pe cruce dovedeşte integritatea şi seriozitatea jertfei, o împiedică a fi cine ştie ce joc, ce vicleim. […] Actul răstignirii a fost atât de serios, de autentic şi total încât până şi apostolii şi ucenicii erau convinşi că spânzuratul de pe lemnul din mijloc nu va învia. […] Numai strigătul Eli, Eli ne dovedeşte că răstignitul nu s-a jucat cu noi, că nu a încercat să ne mângâie cu făţarnice estompări.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #143


Creştinismul e transmutaţie, nu a elementelor chimice, a omului. Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Hristos Dumnezeu: nu înmulţirea vinului, peştilor, pâinii, nu tămăduirea orbilor din naştere, slăbănogilor, gârbovilor şi leproşilor, nu, nici învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain şi a lui Lazăr – toate semne bune pentru prea puţin credinoşi ori făcute ca să se împlinească proorocirile ori ca să se arate slava lui Dumnezeu ori manifestări de milă ale Domnului, toate concesii ale divinităţii – ci transformarea făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Petru, care se lepădase.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #142


Cu Dumnezeu nu-i de glumit: „Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta şi din casa tatălui tău“, „Ia-ţi crucea“, „Vino după mine“, „Vegheaţi dar“, „Spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!“, „Du-te şi strigă“, „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă“. Nu se stă locului; nu-i rost de încropire, de confort, de moale visare. Dar Marta, atunci, de ce e dojenită? Pentru că o reţin fleacurile, se osteneşte în zadar şi pierde măsura, se agită.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii