Un strop de viață #481


De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” (Efeseni 4:8)

Este o expresie grozavă – „El a luat robia roabă”. Înseamnă că însuși triumful vrăjmașilor Săi, l-a folosit spre înfrângerea lor. A silit izbânzile lor întunecate să slujească țelului Său și nu al lor. L-au pironit pe lemn fără să știe că tocmai prin acest fapt vor aduce lumea la picioarele Lui. I-au dat o cruce fără să bănuiască faptul că va face din ea un tron. L-au azvârlit să moară în afara porților cetății neștiind că de fapt în momentul acela deschideau porțile universului pentru a primi Împăratul. Au uneltit să-I înăbușe învățătura fără să bănuiască măcar că astfel gravau pentru totdeauna în inimile oamenilor chiar Numele pe care căutau să-L distrugă. Credeau că L-au încolțit pe Dumnezeu, pironit, neputincios și învins; dar nu știau că Dumnezeu Însuși i-a încolțit pe ei. El nu a biruit în ciuda misterului întunecat al răului. A biruit prin acesta.

James Stewart, citat în  De ce Isus? de Ravi Zacharias

Un strop de viaţă #480


Psalmul 15:1-5

Prin har, astăzi voi posti de la lene şi de la lucrurile care mănâncă timpul. Astăzi îmi voi face timp pentru un lucru veşnic, pentru că Tu mi-ai dat darul timpului. Ne pocăim de ocaziile pierdute… de picioarele care se târşâie, pentru că ne bălăcim în distrageri, pentru că ne jucăm cu amânarea, pentru că nu suntem persoane care acţionează, pentru că tândălim cu lucruri mici şi banale, când există o bătălie cosmică pe care trebuie să o luptăm şi o cursă eternă de alergat şi un ospăţ pe care trebuie să-l găsească cei ce flămânzesc.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 19

Un strop de viață #479


În acea îngrozitoare relatare a Patimilor există o aluzie emoţională şi clară la faptul că autorul tuturor lucrurilor a suferit (într-un fel de neînchipuit) nu numai agonia, ci şi îndoiala. Stă scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” Nu. Dar Domnul Dumnezeul tău se poate ispiti pe Sine. Şi se pare că tocmai asta s-a întâmplat în grădina Ghetsimani. Într-o grădină Satana l-a ispitit pe om; şi tot într-o grădină Dumnezeu l-a ispitit pe Dumnezeu. El a trecut, într-un fel suprauman, prin grozăvia omenească a pesimismului. Lumea s-a cutremurat şi soarele s-a întunecat pe cer nu în momentul Răstignirii, ci la strigătul de pe cruce: strigătul care mărturisea că Dumnezeu îl părăsise pe Dumnezeu.

G.K Chesterton, Ortodoxia. O filozofie personală

Un strop de viaţă #478


Psalmul 119:33-40

Prin har, astăzi voi posti de la idolii Aprobării, Afirmării şi Aplauzelor. Astăzi voi trăi doar pentru o audienţă formată dintr-Unul singur. Ne pocăim de inima noastră care face idoli în loc să facă din Tine singurul Rege al inimilor noastre, ne pocăim de faptul că-Ţi furăm gloria, bombardându-Ţi cu imagini faima Ta prin adăugarea sinelor noastre preocupate de selfie-uri, gândindu-ne aproape fără încetare la noi în loc să ne concentrăm necontenit la Tine şi să ne gândim la noi mai puţin.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 18

Un strop de viață #477


Pe cruce, Isus ne-a oferit darul suprem al bunătăţii nemeritate. Trupul desfigurat al Domnului nostru ne aminteşte că Dumnezeu, pe lângă faptul că Şi-a ţinut partea Sa din angajament, în pofida trădării noastre, Şi-a sacrificat propriul miel, pe Fiul Său, ca o ultimă demonstraţie a iubirii Sale.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea