În operaţia îndreptăţirii, Domnul îi spune mortului (adică păcătosului): trăieşte! Apoi, după ce l-a scos din păcate, cu alte cuvinte din moarte, şi l-a chemat la viaţă, tot Ei îi spune celui ce acum e viu: mori! Păcătosul căit – fostul mort care a fost chemat la viaţă – urmează acum să moară la cele lumeşti. „Sub aceste două determinări şi nu sub vreo alta trebuie să fie trăită viaţa creştină.“
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
Alege astăzi: să încurajezi, nu să critici; să zâmbeşti, nu să te încrunţi; să ierţi, nu să ai resentimente; să iubeşti, nu să urăşti; să aduci laude, nu să stai îmbufnat; să ai relaţii, nu să fii izolat; să renunţi, nu să te agăţi de ceva; să oferi har, nu să te plângi; să creşti, nu să stagnezi; să dansezi, nu să boceşti; să-ţi hrăneşti sufletul, nu să-l înfometezi; frumuseţea, nu urâţenia; slujirea, nu egocentrismul; viaţa, nu moartea.
Jane Rubietta, Finding Life
Hristos a venit nu doar să ne arate un exemplu de mod de viaţă, ci ca să ne dea viaţa însăşi. Viaţa spirituală nu este eterică şi în afara noastră, nu este un lucru pentru obţinerea căruia trebuie să ne străduim din greu; ea se află în noi, străbătându-ne, tot aşa cum sângele se găseşte în fiecare fiinţă vie.
Paul Brand şi Philip Yancey, Creaţi după Chipul Său
Tot ceea ce înseamnă viaţă presupune o confruntare între impuls şi inhibiţie, între natura decăzută şi chipul lui Dumnezeu. A înţelege viaţa din perspectiva sacrului nu are alt temei decât credinţa elementară în faptul că, plămădind făptura umană, Creatorul i-a menit binele absolut.
Philip Yancey, Zvonurile altei lumi
De la nevoi individuale până la crize internaţionale, singura speranţă ce are sens şi este legitimă este speranţa ce vine de la Dumnezeu, speranţă pentru viaţă şi pentru ceea ce urmează dincolo de moarte. Unde nu există răspuns la problema morţii, deznădejdea invadează inevitabil viaţa. Pascal a ştiut ce a spus atunci când a declarat că a învăţat să definească viaţa privind înapoi şi să o trăiască privind înainte. El a definit moartea şi abia apoi, în raport cu aceasta, şi-a definit viaţa. Învierea lui Cristos dă sens suferinţei, de aceea existenţa lui Dumnezeu şi speranţa merg mână în mână. Viaţa nu mai este văzută prin ochelarii înceţoşaţi ai finitudinii, ci prin vederea mult mai lămurită a lui Dumnezeu Însuşi, Cel care dă îzbândă asupra morţii.
Ravi Zacharias, Poate omul să trăiască fără Dumnezeu?
CARTEA E O VIAȚĂ 