Etichetă: viaţă creştină

Un strop de viaţă #15


Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14:26-27)

Isus ne spune direct în faţă, fără nicio teamă sau reţinere, ce e „cel mai rău“ – costul dureros al faptului de a fi creştin: să-ţi urăşti familia (Luca 14:26), să-ţi porţi crucea (Luca 14:27), să renunţi la posesiuni (Luca 14:33). Nu există un text cu litere mici în legământul harului. Totul este scris cu litere mari şi îngroşate. Nu există har ieftin! Este foarte scump! Vino şi fii ucenicul meu.

Dar Satana ascunde ce e cel mai rău şi arată doar ce e cel mai bun. Tot ceea ce contează în relaţia cu Satana este scris cu litere mici pe ultima pagină.

Continuă lectura „Un strop de viaţă #15”

Un strop de viaţă #9


Când eşti cu adevărat pus deoparte pentru Hristos, oamenii nu se uită la stilul tău de viaţă şi văd un set de reguli demodate pe care trebuie să le urmezi. Mai degrabă, ei privesc la stilul tău de viaţă şi-L văd pe Isus – viaţa Lui, puritatea Lui şi sfinţenia Lui, bucuria Lui, lepădarea Lui de Sine şi dragostea Lui. Când eşti cu adevărat pus deoparte, nu te plângi şi nu te vaiţi în sinea ta pentru că ratezi toate plăcerile superficiale şi păcătoase ale acestei lumi sau nu cauţi încontinuu metode subtile de a face compromisuri. Şi asta pentru că ai descoperit o mult mai măreaţă, adâncă şi infinit mai satisfăcătoare sursă de împlinire decât orice ţi-ar putea oferi lumea aceasta. Inima ta răspunde cu sinceritate ca un ecou la cuvintele psalmistului care spune „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta“ (Psalmul 16:11) şi „…mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte“ (Psalmul 84:10).

Când eşti cu adevărat pus deoparte, nu mai ai nevoie să te bazezi pe reguli auto-impuse pentru a trăi o viaţă dedicată lui Dumnezeu. Ci, mai degrabă, devine cea mai mare bucurie şi desfătare a inimii tale faptul de a-ţi oferi viaţa Lui şi de a-i permite Duhului Său să te modeleze într-un vas pur şi sfânt, pus deoparte pentru scopurile Sale. Când eşti cu adevărat pus deoparte, îţi pierzi toată dorinţa pentru lucrurile lumeşti şi îţi doreşti mai mult din El. Aşa cum spune un vechi imn într-un mod foarte frumos: „lucrurile acestui pământ vor păli în mod straniu în lumina slavei şi harului Său“.

Leslie Ludy, Self-Righteousness vs. True Set-Apartness, postată pe blogul ei, luni, 5 mai 2014

Vezi şi postarea de aici.

Un strop de viaţă #5


Doamne Isuse, fii calea mea către Ava, Tatăl. Fii calea mea şi viaţa mea. Condu-mă spre o viaţă răstignită, singura viaţă adevărată, eternă. Condu-mă departe de orice lucru de nimic. Prin dragostea Ta, înnoieşte-mi fiinţa astfel încât să-ţi primesc dragostea, să o cunosc pe deplin şi să fiu iubirea Ta pentru alţii.

Brennan Manning, Evanghelia vagabonzilor

Un strop de viaţă #3


Trebuie să recunoaştem că intervenţia divină nu este nici pe departe atât de simplă pe cât ne-am putea-o imagina. Pentru ca ea să ne susţină şi să ne dea o putere statornică – să ne ajute să rămânem stabili şi să vedem mâna lui Dumnezeu în toate etapele vieţii noastre – trebuie să fie destul de diferită de ceea ce ne-am prescrie noi de obicei. Nu poate fi numai o călătorie cu binecuvântări uşor de recunoscut şi de înţeles şi o cale a tihnei. Pentru a-I permite lui Dumnezeu să fie Dumnezeu, trebuie să-L urmăm pentru Cine este El şi pentru ceea ce intenţionează, nu pentru ceea ce vrem sau preferăm noi.

Ravi Zacharias, Marele Ţesător

Vezi şi postarea de aici.