În așteptarea Darului #9


Am încredere că orice va încerca să îmi facă rău astăzi, sunt în Mâinile lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu este niciodată absent, niciodată fără putere, niciodată distant. Nu pot fi distrus niciodată.

Dacă Dumnezeu poate transforma cel mai mare rău în cel mai mare Dar, atunci intenţionează să preschimbe orice situaţie pe care o experimentez acum într-un dar.

Un strop de viață #489


Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor; și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. (Apocalipsa 1:14-15)

În generația noastră auzim glasuri puternice, care vorbesc tare și se laudă cu importanța lor. Dar există un glas care le va acoperi pe toate celelalte. Există un glas care are puterea și autoritatea de a face asta cu ușurință: Cel care stă în mijlocul sfeșnicelor de aur.

Acest Isus Hristos, Domnul nostru, este și Dumnezeu și om și astfel poate domni, căci Dumnzeu domnește peste om. El este singurul din univers care poate face asta. Cineva care ar fi un simplu om nu ar putea domni pentru Dumnezeu peste noi, fiindcă nu ar înțelege punctul de vedere al lui Dumnezeu. Dacă ar fi doar Dumnezeu, nu ar putea domni fiindcă noi am putea spune: „De unde să ne știe Dumnezeu problemele?”. Isus Hristos este și Dumnezeu și om. Și astfel, ca Dumnezeu, domnește peste omenire, întrucât El Însuși este om și Îl cunoaște și pe Dumnezeu și cunoaște și omul.

A.W. Tozer, Pregătire pentru revenirea lui Isus

Un strop de viață #393


„În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa și din seminția lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată”. (Luca 2:1-5)

Te-ai simțit vreodată, la fel ca mine, mic și neînsemnat într-o lume cu șapte miliarde de oameni, în care toate știrile vorbesc despre mari mișcări politice, economice și sociale și despre oameni cu mare putere și prestigiu? Nu lăsa acest lucru să te descurajeze. Înțelegem din Scriptură că toate forțele politice și toate complexele industriale gigant sunt, fără să știe, coordonate de Dumnezeu, nu de dragul lor, ci de dragul oamenilor mici ai lui Dumnezeu – oameni ca Maria și Iosif care trebuiau aduși de la Nazaret la Betleem. Dumnezeu mânuiește un imperiu pentru a-Și binecuvânta copiii. Nu prosperitatea noastră caută El, ci sfințirea noastră.

El este Dumnezeul mare al oamenilor mici și avem un mare motiv de bucurie în faptul că, fără să știe, toți regii și președinții și cancelarii lumii urmează decretele suverane ale Tatălui nostru din ceruri, pentru ca noi, copiii, să devenim asemenea chipului Fiului Său, Isus Hristos.

Un strop de viaţă #369


S-ar putea să nu fii puternic, dar te poţi ruga şi poţi vedea situaţiile schimbându-se prin mâna Celui care este atotputernic.

S-ar putea să nu ai mare influenţă, dar te poţi ruga şi îi poţi cere Celui care ridică un conducător şi îl coboară pe altul să-şi împlinească voia în treburile oamenilor.

S-ar putea să nu ştii cum să mângâi sau să încurajezi pe cineva care suferă, dar poţi să te rogi şi să atingi inima Celui care este Tatăl tuturor mângâierilor.

S-ar putea să nu ştii cum să te aperi de rău, dar te poţi ruga şi îi poţi permite lui Dumnezeu să fie scutul şi apărătorul tău.

S-ar putea să nu ai multe resurse, dar te poţi ruga şi primi ceea ce ai nevoie din trezoreria Celui ale cărui resurse sunt nelimitate.

Roy Lessin, Meet Me in the Meadow

Un strop de viaţă #165


Dumnezeu nu vrea decât binele, nu face răul: de aici nu trebuie să ne poarte gândul spre uitarea altui adevăr, atotputernicia Sa. Duhul suflă unde vrea şi Dumnezeu e suveran în aprecieri şi alegeri: îl preferă pe vameş, o laudă pe desfrânată, cheamă pe cine n-ai crede.

Logica noastră, morala noastră, bunul nostru simţ nu fac cât o ceapă degerată în prezenţa suveranei şi neaşteptatei atotputernicii divine, care adeseori ne uimeşte de nu ne şi scandalizează. Pentru că nu o putem înţelege. Lucrul acesta se cuvine a fi înţeles: că nu o putem înţelege. Şi cu adevărul acesta trebuie să ne obişnuim: că trebuie să învăţăm a ne supune. Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără de consimţământul nostru.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii