Etichetă: Renewing You: A priest A psychologist and a plan

Devenind o prezență vindecătoare #81


Majoritatea dintre noi ne confruntăm cu diferite conflicte la un moment dat, în familiile noastre. Trebuie să ne canalizăm toată energia pe care am risipi-o în furie față de soțul sau soția noastră, către a înțelege mai degrabă „de ce”, pentru a căuta mai bine ce anume putem face pentru a aduce vindecare în relația noastră. Scopul conflictului este de a ne explica viziunea cu transparență și vulnerabilitate și să încercăm să ne înțelegem partenerul suficient de bine încât să ajungem la un punct comun. A ne certa „bine” înseamnă a lăsa spațiu unul pentru celălalt, acceptându-ne unul pe celălalt, fiind focalizați asupra binelui colectiv, asupra refacerii unității și asupra legăturii pe care o împărtășim; înseamnă a face lucrurile care onorează relația noastră, și nu propria noastră agendă. „Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ajute să trăiţi în armonie unii cu alţii, potrivit cu Cristos Isus, pentru ca, dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos! Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu!” (Romani 15:5-7) Dumnezeu nu ne cheamă să ne judecăm și criticăm soțul sau soția pentru ceea ce sunt sau ceea ce au nevoie, nici să îi convingem să vadă lucrurile în modul „corect” în care credem noi că le vedem, ci să îi acceptăm, așa cum Hristos ne-a acceptat pe noi.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #76


Ce se întâmplă când nu dăm curs invitației lui Hristos de a lua jugul Său? Atunci plătim un preț scump. În primul rând, ne diminuăm capacitatea de a rezista tentațiilor. Atunci când suntem stresați și suprasolicitați, ne este mult mai greu să spunem „nu” păcatului și suntem mai puțin capabili de a produce roadele Duhului, precum bunătatea, răbdarea, autocontrolul sau blândețea. Epuizarea ne afectează deciziile de zi cu zi, în mod conștient sau inconștient. Ne va fi mai greu să trăim așa cum intenționăm să trăim. Încercați să vă conectați în mod profund cu soțul sau copilul atunci când simțiți că deja v-ați cheltuit energia în altă parte. Încercați să fiți plini de milă și compasiune când vă mișcați în toate părțile, dorind să bifați toate activitățile de pe o listă mult prea lungă pentru o singură zi. Încercați să fiți toleranți și răbdători când cineva vă supără, dacă deja vă simțiți obosiți și stresați. Chiar și ceva atât de simplu precum lipsa somnului ne poate altera starea, transformând oameni perfect sănătoși din punct de vedere emoțional în niște persoane iritate, mânioase, negative și cu toleranță scăzută față de circumstanțele stresante. Ceea ce nu înțelegem este că epuizarea fizică este și ea un mod al lui Dumnezeu de a ne avertiza că trebuie să încetinim ritmul de viață. Dacă ignorăm avertismentele corpului nostru, vom sfârși prin a ne face nouă înșine un deserviciu, și apoi tuturor celor din jurul nostru. Cum putem fi o lumină a bunătății lui Dumnezeu în lume, dacă facem atât de multe încât nu ne mai simțim propria lumină pâlpâind în interior?

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #74


Cu toții experimentăm faptul că necesită mai mult efort să facem „ce trebuie” când suntem obosiți, flămânzi sau epuizați psihic. Mai mult, este mult mai greu să fim deschiși către prezența vindecătoare a lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm să ne ascultăm corpul, să fim atenți la mesajele pe care ni le transmite și să acționăm în consecință, înainte de a ajunge într-o situație de criză. Dumnezeu ne-a proiectat cu toate mecanismele de care avem nevoie pentru a fi în formă, doar să fim atenți la semnalele transmise de acestea. Când ne simțim copleșiți, trebuie să ne odihnim, să ne planificăm mesele și să facem mișcare pentru a ne elibera de tensiune. Dacă nu suntem atenți, lumea ne va ține prizonieri cu tot felul de poveri și responsabilități, epuizându-ne resursele care ne-ar ajuta să ne concentrăm asupra planului lui Dumnezeu. Un program copleșitor produce un suflet copleșit. Când oferim mai multe resurse lucrurilor rele sau neimportante, vom avea mai puține resurse pentru ceea ce este bun și important. Efeseni 2:10 ne reamintește Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #73


Orice criză poate fi atât un pericol, cât și o oportunitate. Așadar, atunci când ne confruntăm cu o criză, putem alege să o privim fie printr-o lentilă a distrugerii, fie printr-o lentilă a oportunității și o mentalitate a creșterii. Este alegerea noastră. Este adevărată zicala „Nu Îl vei cunoaște niciodată cu adevărat pe Dumnezeu până când nu vei rămâne fără nimic în afară de El.” Uneori, tocmai durerea noastră ne împinge să ne apropiem de El, să ne bizuim pe El și să înțelegem că despărțiți de El, nu putem face nimic. Ne predăm controlul, ne apropiem de El și ne încredem în El pentru că înțelegem cât de mult ne iubește și cât de puțin avem, de fapt, sub controlul nostru. Îi oferim Lui tot controlul fără să ne mai bizuim pe înțelepciunea noastră și ne odihnim, în sfârșit, în dragostea Lui.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #71


În calitate de creștini, uneori credem că oamenilor buni nu li se pot întâmpla lucruri rele. Însă Dumnezeu ne-a promis doar că va fi întotdeauna cu noi. Așadar, când începem să ne întrebăm „de ce”, trebuie să ne reamintim că nu există răspunsuri satisfăcătoare la această întrebare, și dacă rămânem blocați în acest punct, nu vom putea merge înainte. Ce putem face în acest caz? Sf. Petru ne spune „ Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită.” (1 Petru 5:8) Acest verset ne spune cât de important este să veghem asupra gândurilor noastre. Mintea noastră este un câmp de bătălie, în care diavolul ne folosește gândurile și argumentele pe care ni le creăm cu privire la situația prin care trecem drept platformă pentru a-și lansa atacurile, prin minciuni care ne erodează, subtil, sufletul: „Lucrurile vor merge din rău în mai rău” „Ar fi trebuit să prevezi că asta se va întâmpla” „Nu mai este niciun motiv de speranță” „Ești singur”. Trebuie să evităm mai ales gânduri absolutiste precum „Nu pot trăi cu asta” ”Nu voi mai fi niciodată fericit” „Viața mea s-a terminat”. Trebuie să luptăm să discernem ce voci vom permite să ne conducă, în special atunci când ne simțim slabi.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing