Devenind o prezență vindecătoare #77


Dacă nu ne reînnoim trupurile și mințile și trăim într-o stare de epuizare cronică, vom sfârși prin a ne bizui pe propriile bune intenții și pe voința noastră de una singură pentru a face „faptele bune” care ne sunt puse înainte. Ne vom baza pe voința și bunele noastre intenții pentru a avea răbdare cu ceilalți, a fi blânzi și a practica autocontrolul. Ne vom baza pe acestea chiar și atunci când nu vom mai avea nimic de oferit pentru că ne simțim grăbiți și fărâmițați. Studiile arată că, dacă suntem pe fugă mereu, nici măcar nu vom mai observa oamenii care sunt în nevoie – darămite să ne oprim să-i și ajutăm. Așa că, toată voința și buna intenție din lume nu ne va ajuta să arătăm altora dragostea lui Dumnezeu, dacă nu am avut grijă mai întâi de noi înșine, dacă ajungem să fim atât de ocupați, încât programul nostru ajunge să stea în calea reînnoirii trupurilor, minților și sufletelor în Domnul.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #71


În calitate de creștini, uneori credem că oamenilor buni nu li se pot întâmpla lucruri rele. Însă Dumnezeu ne-a promis doar că va fi întotdeauna cu noi. Așadar, când începem să ne întrebăm „de ce”, trebuie să ne reamintim că nu există răspunsuri satisfăcătoare la această întrebare, și dacă rămânem blocați în acest punct, nu vom putea merge înainte. Ce putem face în acest caz? Sf. Petru ne spune „ Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită.” (1 Petru 5:8) Acest verset ne spune cât de important este să veghem asupra gândurilor noastre. Mintea noastră este un câmp de bătălie, în care diavolul ne folosește gândurile și argumentele pe care ni le creăm cu privire la situația prin care trecem drept platformă pentru a-și lansa atacurile, prin minciuni care ne erodează, subtil, sufletul: „Lucrurile vor merge din rău în mai rău” „Ar fi trebuit să prevezi că asta se va întâmpla” „Nu mai este niciun motiv de speranță” „Ești singur”. Trebuie să evităm mai ales gânduri absolutiste precum „Nu pot trăi cu asta” ”Nu voi mai fi niciodată fericit” „Viața mea s-a terminat”. Trebuie să luptăm să discernem ce voci vom permite să ne conducă, în special atunci când ne simțim slabi.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #70


Uneori, suferința ne poate copleși într-un mod nesănătos. Când suferința se transformă într-o situație de lungă durată, ne poate jefui de o viață plină de sens. Dacă viața începe să ți se pară întunecată și deznădăjduită, dacă începi să te întrebi dacă vei putea vreodată să mergi mai departe, dacă te simți cu totul singur și începi să te izolezi, aceasta poate indica faptul că durerea ta devine nesănătoasă. Izolarea ne lasă și mai singuri cu sentimentele noastre întunecate, pentru că nu mai avem nimic care să ne distragă sau să ne contrazică gândirea; avem doar disperarea care ne validează propria suferință într-un cerc vicios. Dacă este lăsată așa, disperarea ne va fura viața pe care Dumnezeu a intenționat-o pentru noi și se va pune între noi și reînnoirea pregătită de Hristos pentru noi. Dacă simți că durerea s-a dezlănțuit fără să mai dea vreodată înapoi, este momentul să ceri ajutor. În acest fel, sentimentele noastre reprezintă indicatoare ale modului în care sufletul nostru răspunde în fața circumstanțelor, și ale faptului că avem nevoie de prezența vindecătoare a lui Dumnezeu care să ne înconjoare în mijlocul frângerii noastre.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #69


Acceptarea sentimentelor noastre înseamnă recunoașterea faptului că ele apar câteodată în moduri și locuri neașteptate. S-ar putea să le simțim când ne uităm la un film, când stăm în fața calculatorului, când pregătim masa, când cântăm un imn în biserică, când apare un factor declanșator care ne amintește de încercarea noastră. Uneori, sentimentele pot fi declanșate chiar de ceva care nu are nicio legătură cu încercarea. Pe măsură ce trecem prin diferite stadii ale emoțiilor, să încercăm să le identificăm și să ne permitem să le simțim cu adevărat, fără să ne lăsăm influențați de așteptări cu privire la ce „ar trebui” să simțim sau cum „ar trebui” să reacționăm. Adevărul este că fiecare răspunde în mod diferit în fața suferinței și a pierderii, nu există o „perioadă normală”, standard, în care cineva trebuie să se acomodeze la noua situație și în care sentimentele să scadă în intensitate. Sentimentele pot reveni în valuri, însă ne putem pune deoparte o perioadă în care să le simțim cu adevărat, pentru a le procesa.

Uneori, oamenii se simt vinovați dacă râd sau se bucură în anumite momente în timpul încercării, însă și acest lucru este normal: partea din noi care dorește să meargă mai departe s-ar putea să fie distrasă de momentele mai plăcute ale vieții, chiar dacă în următoarea clipă revenim la plâns și disperare. Oricare ar fi sentimentele care vă încearcă, lăsați-le să se manifeste. Dumnezeu ne-a înzestrat cu un mecanism sănătos prin care să le lăsăm să iasă la suprafață. Scriptura ne spune că Isus era „un om al durerii, obișnuit cu suferința”, care a plâns la moartea prietenului Său, Lazăr. Și pentru că a experimentat tot ce vom experimenta și noi vreodată, Isus ne poate fi un adevărat prieten în durerea și șocul nostru.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

#SCRIPTUM20 – „Disciplina. Capitulare cu bucurie” de Elisabeth Elliot


În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că și noi am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum! Iar pentru această ocazie specială, vă readucem în atenție cărțile editurii pe care le-am prezentat de-a lungul timpului. Sperăm ca ideile din aceste cărți să vă fie și vouă de folos așa cum ne-au fost și nouă. Dacă nu le-ați citit încă, acum este momentul! Dacă le-ați citit deja și vă reamintiți cu drag de ele, puteți să le faceți cadou cuiva care să experimenteze mai departe bucuria unei cărți bune.

Le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna februarie și regulamentul aici.

Continuă lectura „#SCRIPTUM20 – „Disciplina. Capitulare cu bucurie” de Elisabeth Elliot”
%d blogeri au apreciat: