Devenind o prezență vindecătoare #76


Ce se întâmplă când nu dăm curs invitației lui Hristos de a lua jugul Său? Atunci plătim un preț scump. În primul rând, ne diminuăm capacitatea de a rezista tentațiilor. Atunci când suntem stresați și suprasolicitați, ne este mult mai greu să spunem „nu” păcatului și suntem mai puțin capabili de a produce roadele Duhului, precum bunătatea, răbdarea, autocontrolul sau blândețea. Epuizarea ne afectează deciziile de zi cu zi, în mod conștient sau inconștient. Ne va fi mai greu să trăim așa cum intenționăm să trăim. Încercați să vă conectați în mod profund cu soțul sau copilul atunci când simțiți că deja v-ați cheltuit energia în altă parte. Încercați să fiți plini de milă și compasiune când vă mișcați în toate părțile, dorind să bifați toate activitățile de pe o listă mult prea lungă pentru o singură zi. Încercați să fiți toleranți și răbdători când cineva vă supără, dacă deja vă simțiți obosiți și stresați. Chiar și ceva atât de simplu precum lipsa somnului ne poate altera starea, transformând oameni perfect sănătoși din punct de vedere emoțional în niște persoane iritate, mânioase, negative și cu toleranță scăzută față de circumstanțele stresante. Ceea ce nu înțelegem este că epuizarea fizică este și ea un mod al lui Dumnezeu de a ne avertiza că trebuie să încetinim ritmul de viață. Dacă ignorăm avertismentele corpului nostru, vom sfârși prin a ne face nouă înșine un deserviciu, și apoi tuturor celor din jurul nostru. Cum putem fi o lumină a bunătății lui Dumnezeu în lume, dacă facem atât de multe încât nu ne mai simțim propria lumină pâlpâind în interior?


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #75


Epuizarea noastră cronică influențează atât sănătatea noastră spirituală și emoțională, cât și pe cea fizică. Stresul apare atunci când operăm prea mult timp cu bateriile descărcate. Dacă ne dorim să experimentăm reînnoirea oferită de Dumnezeu în fiecare zi, trebuie să ieșim din închisoarea epuizării cronice și să începem să avem grijă de noi înșine. Sună a egoism? Nu și dacă privim trupurile noastre drept temple menite să găzduiască sufletele noastre. „Oare nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19) Trupurile și mințile noastre nu ne aparțin, ci sunt mijloace prin care Dumnezeu dorește să-Și manifeste dragostea în lume. Trebuie să avem grijă de ele pentru ca Dumnezeu să lucreze prin ele. Este același motiv pentru care, când avionul se depresurizează, ni se cere să ne punem mai întâi noi înșine masca de oxigen înainte de a-i ajuta pe ceilalți. De cele mai multe ori, lumea nu ne așteaptă nici măcar să ne punem măștile de oxigen. Dumnezeu înțelege circumstanțele noastre de astăzi și promite că ne va da odihnă când suntem copleșiți, după cum ne spune Isus în Matei 11:28-30: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.“


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #74


Cu toții experimentăm faptul că necesită mai mult efort să facem „ce trebuie” când suntem obosiți, flămânzi sau epuizați psihic. Mai mult, este mult mai greu să fim deschiși către prezența vindecătoare a lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm să ne ascultăm corpul, să fim atenți la mesajele pe care ni le transmite și să acționăm în consecință, înainte de a ajunge într-o situație de criză. Dumnezeu ne-a proiectat cu toate mecanismele de care avem nevoie pentru a fi în formă, doar să fim atenți la semnalele transmise de acestea. Când ne simțim copleșiți, trebuie să ne odihnim, să ne planificăm mesele și să facem mișcare pentru a ne elibera de tensiune. Dacă nu suntem atenți, lumea ne va ține prizonieri cu tot felul de poveri și responsabilități, epuizându-ne resursele care ne-ar ajuta să ne concentrăm asupra planului lui Dumnezeu. Un program copleșitor produce un suflet copleșit. Când oferim mai multe resurse lucrurilor rele sau neimportante, vom avea mai puține resurse pentru ceea ce este bun și important. Efeseni 2:10 ne reamintește Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

%d blogeri au apreciat: