Etichetă: regrete

CEOV S26, Ep.3 – „Nu privi înapoi” de Christine Caine


Cu siguranță fiecare dintre noi a avut momente sau chiar perioade întregi în care ne-am dorit să ne întoarcem la ce a fost înainte, la „normalitatea” de dinainte – de dinaintea pierderii cuiva drag, de dinaintea unei schimbări majore din viața noastră, de dinaintea pandemiei sau a războiului.

Ne-am izbit de zidul realității că nu ne putem întoarce, că nimic nu va mai fi ca înainte, și poate am rămas în acea situație, în acea stare, crezând că nu putem, sau poate chiar nu vrem să mergem mai departe.

Continuă lectura „CEOV S26, Ep.3 – „Nu privi înapoi” de Christine Caine”

CEOV S 22, Ep.1 – „Decizii mai bune, regrete mai puține” de Andy Stanley


Cum ar fi dacă ai avea o listă de întrebări pe care să ți le pui atunci când ai de luat decizii importante? Care să fie un fel de grilă sau filtru prin care să-ți evaluezi opțiunile?

În acest episod îți dezvăluim cele 5 întrebări care te vor ajuta să afli în ce direcție s-o iei pe care le propune Andy Stanley în cartea Decizii mai bune, regrete mai puține.

Continuă lectura „CEOV S 22, Ep.1 – „Decizii mai bune, regrete mai puține” de Andy Stanley”

Ce am citit în iulie 2022


Luna iulie a fost o lună de citit lent (#slowreading) în care am parcurs câteva cărți în pregătirea următorului sezon CARTEA E O VIAȚĂ din toamnă, câteva cărți pentru copii (ca de obicei), o bandă desenată în franceză, un jurnal de călătorie și un jurnal de război. Având în vedere că o săptămână am bolit (hello, COVID-19!), iar câteva zile am fost singură cu Mihai și i-am citit mai mult lui, în total luna aceasta am terminat doar 10 cărți.

Continuă lectura „Ce am citit în iulie 2022”

Un strop de viață #777


Darul iertării divine ne va ajuta să ne iertăm și noi pe noi înșine. Fără el, regretul ar deveni o formă de autopedepsire. Vedem răul pe care l-am făcut și durerea pe care le-am pricinuit-o altora. Simțim o acută vinovăție. Ne detestăm pentru egoismul și nesăbuința noastră. Știm însă și că nu se mai poate face nimic pentru a schimba consecințele acțiunilor noastre. Și totuși, un Dumnezeu sfânt ne oferă iertarea dacă o cerem sincer; un Dumnezeu drept ne arată milă și ne îmbrățișează cu dragoste. Dacă un asemenea Dumnezeu ne poate ierta, înseamnă că și noi ne putem ierta pe noi înșine. Dacă un asemenea Dumnezeu revarsă har peste noi, atunci, cu siguranță, putem înceta autopedepsirea și să începem să trăim în harul care ne este oferit. Iertarea divină duce la iertare de sine.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #775


Pierderea poate transforma, dacă ne determină să căutăm iertarea lui Dumnezeu. Câteodată filmul oprit al vieții ne reamintește cât de jos am ajuns înainte de pierdere și cât de slabă era reacția noastră. Instantaneul surprinde imaginea noastră lăuntrică. Suntem obligați să privim urâțenia, egoismul și meschinăria propriei vieți. Ce ne mai rămâne de făcut? În acest caz, nu mai există o a doua șansă. Rămănem doar cu amintirea amară a eșecurilor sau a bunelor intenții pe care nu le-am dus până la capăt. Dumnezeu însă promite să-i ierte pe aceia care își mărturisesc greșelile, să-i absolve pe cei care-și recunosc vina, și să îndrepte ceea ce, spre regretul nostru, am greșit.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii