Ce am citit în iulie 2022

Luna iulie a fost o lună de citit lent (#slowreading) în care am parcurs câteva cărți în pregătirea următorului sezon CARTEA E O VIAȚĂ din toamnă, câteva cărți pentru copii (ca de obicei), o bandă desenată în franceză, un jurnal de călătorie și un jurnal de război. Având în vedere că o săptămână am bolit (hello, COVID-19!), iar câteva zile am fost singură cu Mihai și i-am citit mai mult lui, în total luna aceasta am terminat doar 10 cărți.

Prima carte pe care am citit-o în luna iulie a fost banda desenată în franceză Edelweiss de Cédric Mayen și Lucy Mazel, o poveste din anii ’50-60 despre un cuplu care înfruntă multe dificultăți, dar care se ambiționează să împlinească visul ei de a urca pe vârful Mont Blanc.

După aceea am citit într-o seară Jurnal de război de Olga Grebennik, o scriitoare și ilustratoare ucraineancă, originară din Harkov. În acest scurt volum, plin de ilustrații sugestive și doar câteva rânduri care-ți frâng inima, aceasta împărtășește experiența războiului, a ascunderii în subsolul blocului timp de 8 zile și a fugii în Polonia împreună cu cei doi copii ai ei.

A citi mărturia celor care fug din calea războiului este și ea o modalitate de a-i susține, cred eu, așa că vă încurajez să faceți rost de volum (aflat deja la al doilea tiraj în limba română!) și să o cunoașteți pe Olga.

După cum spuneam, vara aceasta m-am hotărât să citesc din timp cărțile pentru sezonul din toamnă al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, așa că m-am apucat de treabă în prima săptămână din iulie, citind Decizii mai bune, regrete mai puține de Andy Stanley (mulțumim, Editura Scriptum!).

Așa cum îi spune și subtitlul, această carte propune 5 întrebări care te vor ajuta să afli în ce direcție s-o iei și m-a surprins foarte plăcut prin concizie, sfaturile practice și chiar umor.

Un alt lucru pe care l-am apreciat a fost faptul că, deși dă exemple din Biblie pentru fiecare întrebare în parte, autorul a reușit să evite lemnismele evanghelice și să scrie o carte pe înțelesul oricui, indiferent de afilierea religioasă sau cunoștințele biblice, propunând niște întrebări de bun-simț, până la urmă, pe care ți le poți pune fie că ești sau nu creștin (asta neînsemnând că ocolește implicarea lui Dumnezeu, dimpotrivă, încheie cu un capitol anume despre asta, dar am apreciat că nu se apucă să facă acea „evanghelizare” ostentativă pe care nu se pot abține să n-o facă unii predicatori, indiferent de subiectul abordat).

Apoi am reușit să termin și Râul Înstelat al Cerului de Grace Lin, autoarea cărții Bătrânul din Lună, pe care o citisem în iunie și îmi plăcuse foarte mult. Acest al doilea volum al ei nu mi s-a părut la fel de reușit ca primul, mi-a fost mai greu să urmăresc toate basmele și detaliile țesute în povestea generală, poate și pentru că m-am tot întrerupt din lectura ei, dar per ansamblu aș zice că merită citită, pentru că este o poveste frumoasă.

Apoi am citit în librăria Cărturești Carusel cea mai nouă apariție de la Editura Frontiera, Secretul lui Raul Taburin de Jean-Jacques Sempé, o ediție de o calitate grafică excelentă.

Eu îl cunoșteam pe Jean-Jacques Sempé ca ilustrator al cărților cu Micuțul Nicolas și am fost foarte curioasă să-l descopăr și ca scriitor și nu m-a dezamăgit!

Secretul lui Raul Taburin este o poveste foarte delicată și caldă despre o comunitate mică în care, deși fiecare pare să-și aibă locul și să fie foarte bun la ce face, se ascund totuși și secrete și nesiguranțe. Raul Taburin este un expert în biciclete și în repararea lor. Doar că el însuși nu știe să meargă pe bicicletă. Toată viața a reușit să ascundă acest aspect, până într-o zi când un fotograf îi propune să-l pozeze pedalând…

Deși poate ați fi tentați să credeți că este o carte pentru copii, nu este, sau nu este numai asta. Este o carte pentru toți, ceea ce o face să fie grozavă, pentru că, nu-i așa, o carte pentru copii care merită citită și ca adult este cu adevărat valoroasă.

Am terminat apoi și Ia-ți viața înapoi de John Eldredge (mulțumim, Editura Scriptum!), din nou o surpriză plăcută. O carte practică, ce propune obiceiuri zilnice care să ne ajute să ne apropiem de Dumnezeu într-o lume nebună, despre care veți aflat mai multe în episodul dedicat ei.

M-am mobilizat apoi să termin Bazarul unui poet. Memorii de călătorie în Germania, Italia, Grecia, Orient și țările dunărene (1840-1841) de Hans Christian Andersen, despre care am scris deja pe larg aici.

În vreo câteva seri am parcurs și cea mai recentă carte a lui Alex Moldovan, Povești de citit pe sub bancă, pe care am cumpărat-o datorită unei promoții 2+1 gratis din Cărturești, când i-am luat lui Mihai ultimele două volume din Poptropica.

Acest volum cuprinde povestiri haioase despre tot felul de năzbâtii ale elevilor din clasa de a VI-a E. Iată unul dintre capitole, intitulat La cererea cititorilor, ca să vă faceți o idee:

La cererea copiilor pe care i-am întrebat cum ar trebui să fie o carte scrisă pentru ei și mi-au răspuns că ilustrată, nu prea lungă și cu multe pauze, capitolul acesta se încheie aici. Cu plăcere!

Spre bucuria mea, am recitit luna aceasta Prințul Caspian de C.S. Lewis, citindu-i-o cu voce tare lui Mihai. El nu a fost prea încântat mare parte din poveste, zicea că e plictisitoare, dar spre final, a ajuns să devină palpitantă și pentru el și să ceară chiar el să citim mai mult de un capitol.

Nici mie nu mi s-a părut la fel de captivantă cum mi-o aminteam, era una dintre preferatele mele din seria Cronicile din Narnia, dar este mai greoaie de citit cu voce tare, cel puțin până pe la ultimele 5 capitole când încep să se întâmple lucruri mai interesante.

Nu știu când vom citi volumul următor, pentru că momentan suntem prinși cu Pinocchio de Carlo Collodi și cu o carte cu povești din toată lumea, din care citim de pe la începutul vacanței sau chiar al anului.

Între timp am terminat și Cum să vorbești cu copiii tăi despre Dumnezeu de Natasha Crain, o carte de apologetică organizată în 30 de capitole care să ghideze 30 de conversații ale părinților cu copiii pe teme legate de existența și natura lui Dumnezeu și credința creștină și semnificația ei în viața oamenilor.

Mi-a plăcut foarte mult modul în care este organizată – în capitole scurte, cu idei principale extrase la final și întrebări pentru discuții cu copilul – și explicațiile foarte clare și concise, care cred că ar ajuta pe oricine ar citi cartea, nu doar pe părinți. Este o foarte bună modalitate de reîmprospătare pentru orice creștin care are nevoie să-și amintească sau să afle de ce credem ceea ce credem și ce argumente putem folosi în discuțiile cu ateii sau scepticii.

Tot de aceeași autoare urmează să apară în curând și Cum să vorbești cu copiii tăi despre Isus, și de-abia aștept să o citesc și pe aceea.

În luna august îmi propun să mai termin două cărți pentru emisiune și poate și alte cărți începute de ceva timp, iar apoi să mă hotărăsc ce cărți să iau cu mine în plecările pe care le avem planificate.

Voi ce citiți vara asta?