Devenind o prezență vindecătoare #56


Modelul cognitiv-comportamental din psihologie explică faptul că, deși majoritatea dintre noi tindem să fim conștienți de ceea ce simțim într-un anume moment, suntem mai puțin conștienți de gândurile și interpretările care ne-au adus acolo. Așa că trebuie să muncim mult pentru a le dezgropa. În rugăciune, la biserică, noaptea în liniște sau ziua în timpul exercițiilor fizice, oricând observați o voce care vă distrage, o poveste nesănătoasă, distructivă, care se dezvoltă în fundal fără permisiunea voastră, opriți-vă și observați-o. Veți fi surprinși de rolul important pe care ea îl joacă.

Dumnezeu ne-a dat, de asemenea, capacitatea de a evalua acele gânduri în relație cu ceea ce El ne cheamă să fim. Bătălia ultimă a oricărui creștin este căutarea permanentă a reînnoirii minții.

Scriptura ne spune: „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” (Romani 8:5-6) Și după cum ne spune și 2 Corinteni 10:3-5, dacă dorim să înfrângem puterea dușmanului în viețile noastre, trebuie să facem orice gând rob ascultării de Hristos.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #52


„Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine”. Apocalipsa 3:20

Dumnezeu bate la ușa inimii noastre în atâtea moduri: ne dă peste cap planurile, pune oameni în calea noastră, ne trimite binecuvântări neașteptate și permite dezamăgiri care să ne dea un mic imbold de a merge în altă direcție. El permite circumstanțe dificile și ne deschide inimile pentru a observa sentimenul de disconfort sau neliniște sau lipsă a păcii cu privire la ceva anume. Cel mai adesea, experimentăm bătaia Sa la ușa inimii noastre atunci când citim Cuvântul Său, iar Epistola către Evrei ne spune „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simţirile și gândurile inimii. (4:12)” Trebuie să ne asigurăm că, atunci când Dumnezeu bate la ușa inimii noastre, starea noastră cronică de a fi permanent ocupați nu-I stă în cale, și că vom permite prezenței Sale revigorante să intre in viața noastră și să ofere direcție sufletului nostru.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #51


Dacă Isus Însuși avea nevoie de solitudine pentru revigorare, cu cât mai mult avem noi nevoie de ea! Majoritatea dintre noi nu ne putem lua patruzeci de zile și nopți pentru a ne retrage într-un loc liniștit sau în munți, însă putem găsi alte metode de a crea acest spațiu. Spre exemplu, putem crea un colț liniștit în casa noastră, în care să practicăm zilnic tăcerea. Poate aveți un birou sau o cameră în care să vă puteți duce și să închideți ușa pentru câteva minute, înainte de a pregăti cina, sau puteți sta în dormitor în liniște dimineața, cât timp soțul sau soția se pregătește pentru a pleca la muncă. Plimbările sau alergatul ne pot oferi, de asemenea, acea liniște de care avem nevoie. Așa cum Isus mergea aproape nouăzeci de mile, din Galileea până la Ierusalim (ceea ce Îi oferea aproape cinci zile de solitudine, Ioan 7:10), și noi putem să facem o plimbare sau să alergăm dis de dimineață, sau după apus, în liniștea serii.

Când pătrundem pe tărâmul tăcerii, observăm ce este în inimile noastre. Dumnezeu vorbește inimii noastre, oferind duhului nostru direcție, încurajare, reînnoire și înțelepciune. Când ascultăm cu atenție, putem să înțelegem tiparele pe care le vedem în viețile noastre, ușile pe care El le închide, mustrările care ne îndreaptă în altă direcție. Asta ne va ajuta să discernem mai bine planul Lui cu noi.

Ce se întâmplă când nu suntem reînnoiți în Hristos, când nu practicăm disciplina tăcerii? Devenim deconectați, în relația cu Dumnezeu, pentru că nu-I putem vedea călăuzirea. În schimb, lumea pătrunde și ne erodează ideile, sentimentele, mințile și inimile cu propriile valori, motivații și principii. Credința noastră este redusă la câteva afirmații de credință, în loc să fie sursa și direcția în care ne trăim viața de zi cu zi.

Cu cât mai mult ne liniștim sufletul înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult Îi vom auzi glasul. Atunci când creăm spațiu pentru El, Dumnezeu intră în liniștea noastră.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #47


În mod previzibil, la început de an, oamenii își iau niște angajamente pentru a-și îmbunătăți viața. Însă de ce să ne stabilim astfel de angajamente doar în ianuarie, când Dumnezeu ne cheamă să căutăm permanent reînnoirea și creșterea? După cum ni se spune în 2 Corinteni 4:16, „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” Pe măsură ce devenim mai maturi în credință și în cunoașterea lui Hristos, avem în fiecare zi ocazia de a ne transforma după chipul și asemănarea Lui. Până la urmă, viața este o călătorie și fiecare etapă reprezintă o oportunitate de a scăpa de stricăciunea lumii și de a căuta să fim mai buni și reînnoiți.

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viaţa și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtași firii dumnezeiești, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă și voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoștinţa; cu cunoștinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. (2 Petru 1:3-7)


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

„Înnoirea inimii” de Dallas Willard


Cea mai mare nevoie a întregii omeniri – este înnoirea inimii noastre. Locul spiritual din lăuntrul nostru, de unde vin concepțiile, alegerile și acțiunile noastre, a fost format de o lume despărțită de Dumnezeu. Acum trebuie transformat, scrie Dallas Willard în cartea Înnoirea inimii – formarea caracterului cristic.

Această carte este una destul de dificil de parcurs, dar voi încerca să simplific și să sintetizez cât mai bine ideile principale, care sunt multe, după cum veți vedea. Dallas Willard începe cu un capitol introductiv în care definește formarea spirituală. Continuă lectura „„Înnoirea inimii” de Dallas Willard”