Niciuna dintre virtuțile și niciunul dintre atributele divinului nu pot fi izolate și idolatrizate. Numai cumpănitul lor ansamblu reprezintă dumnezeirea. Ca atare, nici adevărul – singur – nu e un criteriu absolut. Citind pe Luther ”De servo arbitrio” mă conving și mai mult de aceasta și-mi amintesc aforismul lui Pascal: ”Până și din adevăr îți poți face un idol, deoarece adevărul fără dragoste nu e Dumnezeu, ci e chipul Lui, și-i idol, pe care nu se cuvine nici să-l iubești, nici să I te închini”.
N. Steinhardt, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei
