Etichetă: Hristos

Un strop de viaţă #143


Creştinismul e transmutaţie, nu a elementelor chimice, a omului. Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Hristos Dumnezeu: nu înmulţirea vinului, peştilor, pâinii, nu tămăduirea orbilor din naştere, slăbănogilor, gârbovilor şi leproşilor, nu, nici învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain şi a lui Lazăr – toate semne bune pentru prea puţin credinoşi ori făcute ca să se împlinească proorocirile ori ca să se arate slava lui Dumnezeu ori manifestări de milă ale Domnului, toate concesii ale divinităţii – ci transformarea făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Petru, care se lepădase.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #141


Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cuminţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. […] Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemână să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi. (Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului).

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #140


Pe lângă faptul că ne aduce aminte de darul extraordinar al lui Dumnezeu pentru noi, povestea Crăciunului ne îndreaptă, de asemenea, privirile spre acel tip de renunţare de sine şi smerenie în care suntem chemaţi să umblăm ca urmaşi ai lui Hristos. Dacă Domnul Cerului şi al pământului a renunţat la drepturile Sale de a fi observat, aplaudat şi respectat şi a luat forma unui servitor, nu ar trebui să fim şi noi dispuşi să umblăm pe aceeaşi cale? Cultura în care trăim ne îndeamnă încontinuu să luptăm pentru drepturile noastre, să cerem respect şi să ne luptăm pentru a fi recunoscuţi. Dar exemplul lui Hristos – începând de la primele momente ale naşterii Sale – ne spune exact contrariul.

În loc să ne chinuim să fim observaţi şi apreciaţi, noi trebuie să adoptăm o postură total diferită în fiecare domeniu al vieţii noastre, şi anume, una de umilinţă şi renunţare la sine. Fie că suntem recunoscuţi şi aplaudaţi, fie că nu suntem băgaţi în seamă, ar trebui să fie totuna pentru noi. Când vom umbla cu adevărat pe urmele Mielului, ne va interesa doar să-L cunoaştem şi să-L facem cunoscut pe El.

Leslie Ludy, „Humble Beginnings“

Un strop de viaţă #138


Predicând învierea trupului, învăţătura creştină ne învaţă că Raiul nu e doar o stare de spirit, ci deopotrivă o stare a trupului, şi prin urmare o stare a Naturii ca totalitate. Dorim, ca Sf. Pavel, nu să fim dezbrăcaţi, ci îmbrăcaţi din nou, dorim să găsim nu pretutindeni-şi-niciundele amorf, ci pământul făgăduinţei, acea Natură ce va fi totdeauna şi în chip desăvârşit – aşa cum Natura prezentă este parţial şi intermitent – instrumentul muzicii care se va înălţa atunci între Cristos şi noi.

C.S. Lewis, Despre minuni

Un strop de viaţă #136


Hristos a venit nu doar să ne arate un exemplu de mod de viaţă, ci ca să ne dea viaţa însăşi. Viaţa spirituală nu este eterică şi în afara noastră, nu este un lucru pentru obţinerea căruia trebuie să ne străduim din greu; ea se află în noi, străbătându-ne, tot aşa cum sângele se găseşte în fiecare fiinţă vie.

Paul Brand şi Philip Yancey, Creaţi după Chipul Său